Mica 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„În vremile sfârșitului,

Muntele Casei Domnului

Tare va fi întemeiat

Și cel mai ‘nalt va fi aflat,

Fiind deasupra tuturor

Colinelor dealurilor.

Popoarele-au să se grăbească,

Spre el să se îngrămădească.

2Neamuri vor merge către el

Și au să zică-n acest fel:

„Veniți pe creasta muntelui

Ce se vădește-al Domnului,

La Casa Celui cari, mereu,

E al lui Iacov Dumnezeu,

Ca să ne-nvețe calea Lui!

Iată, Cuvântul Domnului,

De la Ierusalim, porni-va,

Iar Legea, din Sion, ieși-va!

3El o să fie-Acela care

Va judeca între popoare,

Iar hotărârile luate

Privesc neamuri îndepărtate.

Din săbii, pluguri își vor face,

Iar sulițele le-or preface,

Apoi, doar în niște cosoare.

Nu vor fi lupte-ntre popoare,

Căci nu va trage sabia

Nimeni, în contra altuia

Și nu va fi-nvățat, apoi,

Nimeni, să facă vreun război,

4Căci locui-va fiecare,

Doar sub smochinul ce îl are,

Sau va ședea sub a lui vie

Fără ca tulburat să fie.

Așa va fi, căci – negreșit –

Domnul e Cel care-a vorbit.

El este Domnul oștilor.

5Când după dumnezeii lor

Umblă popoarele ce sânt

Pe fața-ntregului pământ,

Iată, la fel facem și noi,

Pentru că vom umbla apoi,

În Numele Domnului care

E Dumnezeul nostru mare

Și tot El are să ne fie,

De-acum și până-n veșnicie!”

6„În ziua ‘ceea, Eu – vă spun –

Pe toți cei șchiopi, am să-i adun,

Pe cei pe cari i-am izgonit

Și pe cei cari i-am chinuit.

7Din cei șchiopi, am să fac o viță

Care va fi o rămășiță,

Iar din cei cari risipiți sânt,

Fac un neam tare, pe pământ,

Asupra căruia, mereu,

O să domnească Dumnezeu.

Pe muntele Sionului,

Va fi scaunul Domnului.

Acolo, El o să domnească

Și-n veci are să-mpărățească!

8La tine, cel ce te vădești

Precum că turn al turmei ești –

Și totodată deal pe care

Fiica Sionului îl are –

Vine acea orânduire

Care e vechea stăpânire,

Împărăția fiicei lui,

Cea a Ierusalimului.”

9Dar spune-mi, însă, de ce oare,

Strigi tu, acum, atât de tare?

N-ai sfetnic? Nu ai împărat,

Astfel încât te-au apucat

Durerile unei femei,

În clipele facerii ei?

10Fiica Sionului, acum,

Suferi și gemi, la fel precum

Și o femeie se căznește,

Când ceasul nașterii sosește!

Cetatea o să-ți părăsești

Și-n câmp tu ai să locuiești.

În urmă, tu vei fi luată

Și-n Babilon vei fi mutată.

Acolo, am să te găsesc

Și am ca să te izbăvesc.

De la prietenii tăi – iată –

De Domnul, ești răscumpărată.

11Căci multe neamuri s-au unit

Și împotrivă-ți au venit,

Zicând: „Să fie pângărită,

Ca să vedem că împlinită

Va fi dorința noastră mare,

În ce-o privește pe cea care

E fiică a Sionului!”

12Ei nu știu gândul Domnului,

Iar planul, nu I-au înțeles.

Nu știu că Domnul i-a cules,

Că sunt ca snopii adunați

Care în arie-s aflați.

13Scoală, fiica Sionului!

E timpul treieratului!

Îți fac copită de aramă

Și-un corn de fier, de bună seamă,

Popoare multe să zdrobești,

Iar prada ce o dobândești

Să o închini Domnului Sfânt

Care e Domn peste pământ!”