Matei 20 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pilda lucrătorilor viei

1„Împărăție cerului

E-asemeni gospodarului,

Care, în grabă, a ieșit,

De dimineață, de-a tocmit

Oameni, la lucru, ca să vie

Și să lucreze-n a sa vie.

2Cu câte-un leu s-a învoit,

3Cu lucrătorii. A ieșit

Și pe la trei, de s-a uitat

Prin târg. Atunci, a observat

Alți lucrători, degeaba stând.

4În vie i-a trimis, iar când

5Ieși la șase și la nouă –

Găsind pe alții – le-a zis: „Vouă

Vă dau de lucru-n via mea.”

6A mai ieșit, de-asemenea,

La unsprezece. S-a plimbat,

Și lucrători, a mai aflat;

„Voi nu lucrați?” – el le-a vorbit.

7„Nu. Nimenea nu ne-a tocmit.”

„Mergeți la vie și lucrați,

Căci plată o să căpătați.”

8Când înserarea s-a lăsat,

Stăpânul viei l-a chemat

Pe-al său ispravnic și, grăbit,

Acestuia, i-a poruncit:

„Du-te, cheamă-i pe lucrători,

Să le plătești! Cei, cari din zori,

S-au ostenit în a mea vie,

La plată, ultimii să fie.

Întâi, acei vor fi plătiți,

Care în urmă sunt veniți.”

9Cei de la ora unsprezece,

Și-au luat plata și, să plece

La casa lor, s-au pregătit.

10Când celor dintâi le-a venit

Rândul – deși ei au sperat

Să ia mai mulți bani, li s-a dat

Leul cu care s-au tocmit.

11După ce, banii, i-au primit,

Au început ca să cârtească:

12„Cum a putut să îi plătească,

Stăpânul, pe-acești lucrători,

La fel cu noi, care, din zori,

Suntem în vie și-am muncit?

Ei, doar un ceas, s-au ostenit!

Noi am răbdat al zilei greu!”

13„Nu te-ai tocmit tu, cu un leu?”–

Stăpânul, unuia, i-a zis.

„Ți-am dăruit leul promis,

Deci, nu-ți fac nedreptate, ție.

14Ia-ți plata și, din a mea vie,

Să pleci acum! Ce-ai tu, de vreau,

Celor din urmă, să le dau

La fel cum ție ți-am plătit?

15Sau, oare, nu-mi e-ngăduit

Să fac ce vreau, cu ce-i al meu?

Ori nu cumva, pentru că eu

Sunt bun, ești tu, acuma, rău,

Căci bolnav este ochiul tău?”

16Deci mulți, din cei dintâi, de-acum,

Cei de pe urmă-or fi, precum

Și cei din urmă au să fie

În frunte. Vreau ca să se știe

Că mulți sunt cei care-s chemați,

Însă, puțini vor fi luați;

Căci, să fim bine înțeleși:

Mulți sunt chemați, puțini aleși.”

Iisus vestește moartea și învierea Sa

17Iisus, cu ucenicii Lui,

Spre a Ierusalimului

Cetate, se-ndrepta zorit.

Pe drum – unde a poposit –

Pe ucenici, El i-a luat,

Deoparte, și i-a înștiințat:

18„Iată că în curând sosim,

Cu toții, la Ierusalim.

Acolo, Fiul omului,

Smuls o să fie, dintre-ai Lui,

Și dat în mâini la cărturari

Și-apoi la preoții cei mari.

La moarte, fi-va condamnat,

De-aceștia, și va fi lăsat

19În mâinile Străinilor,

Să facă ei, cu El, ce vor.

Atunci, au să-L batjocorească,

Să-L bată și să-L răstignească.

Trei zile, mort, are să fie,

Dar în a treia, o să-nvie.”

Cererea fiilor lui Zebedei

20Atunci, soața lui Zebedei –

Urmată de feciorii ei –

De Domnul, s-a apropiat,

În fața Lui s-a închinat,

Să-L roage pentru fiii ei.

21El a-ntrebat-o: „Tu, ce vrei?”

„Poruncă dă, să poată sta,

La dreapta și la stânga Ta,

Feciorii mei, când o să vie,

Aici, a Ta Împărăție.”

22Iisus a zis: „Ce Îmi cereți,

Nu știți. Puteți oare să beți

Paharul ce am să-l beau Eu,

Și să primiți botezul Meu,

Cu care fi-voi botezat?”

23„Putem!”– I-au zis. „E-adevărat:

Veți bea, și voi, paharul Meu.

Cu-acel botez, cu care Eu,

Curând, am să fiu botezat,

Și voi veți fi; însă, de stat,

La dreapta și la stânga Mea,

Nu ține-acum, de nimenea,

Ci doar de Bunul Dumnezeu.

Deci, nu vă pot așeza Eu.

Aceste locuri vor fi date

Celor căror le-au fost păstrate.”

24Cei zece, care-au ascultat,

Pe cei doi frați, s-au mâniat.

25Atuncea, i-a chemat Iisus,

La El să vină, și le-a spus:

„Ai Neamurilor domnitori,

Mai marii lor stăpânitori,

Peste acestea stăpânesc

Și cu puterea poruncesc.

26La voi, nu vreau așa să fie.

Cel mare trebuie să știe,

Că el vă este, tuturor,

Umilul vostru slujitor.

27Oricare dintre voi va vrea

Să fie-ntâiul, va putea –

Fiindcă îi va fi ușor –

De va fi robul tuturor.

28Pentru că Fiul omului

S-a coborât din slava Lui,

Nu ca vreun om să Îl slujească,

Ci, dimpotrivă, să-i servească,

Pe alții, El, murind apoi,

Plătind astfel, să trăiți voi.

Prin moartea Lui, răscumpărată,

Umanitatea e iertată.”

Doi orbi vindecați la Ierihon

29Din Ierihon, când a ieșit

Iisus, gloata L-a însoțit.

30Doi orbi ședeau lângă șosea.

Auzind tot ce se vorbea

Despre Iisus, s-au pregătit,

Iar când Acesta a venit

Și când prin fața lor, apoi,

Trecut-a, „Ai milă de noi,

Fiu al lui David!” – au strigat.

31Deși mulțimea i-a certat,

Ei au strigat, necontenit,

32Până când Domnul S-a oprit.

În fața lor, S-a așezat

Și-apoi, blajin, i-a întrebat:

„Ce vreți să fac Eu, pentru voi?”

33„Doamne, vrem să vedem și noi!”,

Răspunseră. Atunci, a-ntins,

34Mâna, Iisus, și S-a atins,

De ochii lor. Ei, imediat,

Vederea, și-au recăpătat.