1Din inimă, Te laud eu
Și laude Îți cânt mereu,
În fața dumnezeilor.
2Vin înainte-Ți, temător,
Ca să mă-nchin în Templu-Ți sfânt
Și Numelui Tău să Îi cânt,
Mereu, pentru a Ta-ndurare
Și-a Ta credincioșie mare,
Căci a Ta faimă s-a mărit
Când, ce-ai promis, ai împlinit.
3În ziua-n care Te-am chemat,
De-ndată Tu m-ai ascultat.
Îmbărbătare am primit,
Iar sufletul mi s-a-ntărit.
4Toți împărații care sânt
Pe fața-ntregului pământ,
Au să Îl laude mereu,
Pe-al nostru Domn și Dumnezeu,
Atunci când fi-vor auzite
Cuvintele de El rostite.
5Vor lăuda căile Lui,
Căci mare-i slava Domnului!
6Domnul e sus, dar – negreșit –
Vede pe cel ce e smerit
Și îl cunoaște de îndat’,
Pe cel care e îngâmfat.
7În strâmtorare când sunt eu,
Mă-nviorează Dumnezeu.
Tu Îți întinzi mâna spre cei
Cari se vădesc dușmani ai mei,
Iar dreapta Ta mă întărește
Și mântuire-mi dăruiește.
8Domnul sfârși-va ce-a-nceput,
Ceea ce are de făcut,
Căci bunătatea Domnului
Ține în veacul veacului.
Doamne, nu părăsi pe cale,
Lucrările mâinilor Tale.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.