Osea 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Preoți, să ascultați și voi!

S-asculte Israel apoi!

Pleacă-ți urechea, de îndat’,

Și tu, casă de împărat!

Amenințați sunteți voi – iată –

Acum, de dreapta judecată,

Căci voi, la Mițpa, ați făcut

O cursă iar, cum am văzut,

Un laț ați împletit și, sus,

Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.

2Necredincioșii se afundă

În a nelegiuirii undă.

Dar grijă am să dovedesc,

Pe toți ca să îi pedepsesc!

3Îl știu pe Efraim. La fel,

Nu Mi-e ascuns nici Israel.

Tu, Efraime, negreșit,

Prea bine știu că ai curvit,

Iar Israelul s-a spurcat.

4Faptele lor nu i-au lăsat

Să vină la Cel cari, mereu,

Este al lor sfânt Dumnezeu.

Duh de curvie e aflat

În a lor inimă-așezat

Și nu cunosc pe Domnul lor,

Cari îi e Domn, ăstui popor!

5Mândria Israelului,

Martoră, împotriva lui,

Are să fie. Israel,

Precum și Efraim, la fel,

Doar prin nelegiuirea lor,

Nemărginită, cădea-vor.

Și Iuda, de asemenea,

Cu ei alături va cădea.

6Vor merge cu ale lor oi

Și cu cirezile de boi,

Să-L caute pe Domnul lor,

Dar Domnul, de al Său popor,

S-a depărtat și nicidecum

Ei nu-L vor mai găsi, acum.

7Întreg poporul – negreșit –

Necredincios s-a dovedit

Față de Domnul. Au avut

Copii, care li s-au născut

Doar din curvie. Sunt sortiți –

Cu-averi cu tot – a fi-nghițiți

De-o lună nouă. Să luați

8Trâmbiți și-n urmă să sunați

La Ghibea, trâmbițele-acele!

La Rama, să sunați din ele!

Grăbiți-vă să v-adunați

La Bet-Aven, ca să strigați!

Iată-i – acuma – grabnic vin,

Pe a ta urmă, Beniamin!

9Pe Efraim îl pustiesc,

În ziua-n care-l pedepsesc.

Ceea ce Eu am pregătit,

Are să cadă, negreșit,

Pe semințiile pe care

Neamul lui Israel le are!

10Iată că toți aceia cari,

În Iuda, se vădesc mai mari,

Asemeni sunt acelor care

Au mutat pietre de hotare.

De-aceea, Îmi revărs apoi –

Precum al apelor șuvoi –

Mânia Mea, asupra lor.

11Și al lui Efraim popor

Are să fie asuprit

Și-n judecată-apoi, zdrobit,

Căci a urmat – cum am văzut –

Învățături ce i-au plăcaut.

12Căci pentru Efraim, apoi,

Precum o molie fi-voi.

Voi fi ca o putreziciune

Care, pe dinți, li se va pune

Acelora cari, după neam,

Se trag din al lui Iuda ram.

13Când Efraim își va vedea

Balii și de asemenea,

Când va vedea Iuda, ce mare

Îi este rana ce o are,

Fugi-va Efraim de-ndat’,

Le cel ce este împărat

Peste Asiria – la cel

Numit Iareb – chiar dacă el

N-are să-l însănătoșească,

Nici răni nu o să-i lecuiască.

14Dar pentru Efraim, chiar Eu

Voi fi asemeni unui leu,

Iar pentru Iuda – mai apoi –

Ca puiul leului fi-voi.

Eu, da, Eu – cum se va vedea –

Voi fi cel ce va sfâșia

Și am să plec. Eu am să iau,

În urmă, tot ceea ce vreau

Și nu se află nimenea

Ca să răpească prada Mea.

15În locuința Mea, apoi,

Mă voi întoarce înapoi,

Până când ei mărturisesc

Că vinovați se dovedesc

Și până când – apoi – vor vrea

Să caute iar, Fața Mea.

Când în necaz ei au să fie,

Grabnic la Mine au să vie.”