Iona 2 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1De-acolo, s-a rugat mereu

Iona, la Domnul Dumnezeu,

2Zicând: „În a mea strâmtorare,

Domnul îmi dete ascultare.

Când în al morții laț aflat,

În disperare am strigat,

El glasul mi l-a auzit,

Iar al Său braț m-a izbăvit.

3Și totuși, Tu m-ai scufundat

În mare. M-au înconjurat

Râuri de ape. M-au bătut

Talazurile și-ai făcut,

Valuri să treacă peste mine.

4Credeam că-s lepădat de Tine,

Și-am spus: „Domnul m-a părăsit.

Porunca, nu I-am împlinit,

Iar El, acum, m-a lepădat.

Știu însă că voi fi iertat,

Căci nu pe veci pedepsit sânt

Și am să-I văd iar Templul Sfânt.”

5Apele m-au acoperit,

Adâncul m-a învăluit

Căci lângă moarte eram eu.

De-asupra, peste capul meu,

Papura lujeri împletea

Și umbra morții se-ntindea,

Mereu, mai amenințătoare.

6Ale pământului zăvoare

Crezusem că m-au zăvorât

Pe veci, căci Tu m-ai pogorât

La temelia munților.

Dar m-ai scos din puterea lor,

Întreg, viu și nevătămat,

Tu, Domnul Cel Adevărat.

7Când îmi tânjea sufletu-n mine,

Aminte mi-am adus de Tine

Și rugăciunea mea curată

A fost, din mare, înălțată,

Până la Templul Tău cel sfânt.

8Aceia care lipiți sânt

De idoli, au îndepărtat

Mila de ei. Eu, ne-ncetat,

9Jertfe o să-I aduc, mereu,

Cu mulțumiri, Lui Dumnezeu,

Și fiecare juruință

Voi împlini-o cu credință,

Căci altă mântuire nu-i

Decât în mâna Domnului.”

10Domnul, peștelui, i-a vorbit,

Și-acesta a plecat grăbit,

Pe Iona, de l-a aruncat

Din al său pântec, pe uscat.