Iosua 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Tăierea împrejur

1Când cei care împărățeau

Peste-Amoriții, cari se-aflau

Peste Iordan, spre asfințit –

Și tot poporul Canaanit

De lângă mare – au aflat

Precum că Domnul a secat

Atunci, apa Iordanului

Pentru ca tot poporul Lui,

Să poată trece liniștit,

Tăiați, în inimi, s-au simțit

Și îngroziți au fost astfel,

De oamenii lui Israel.

2Domnul, la Iosua, S-a dus,

În acea vreme, și i-a spus:

„Din piatră, tu să îți cioplești

Cuțite. Să te pregătești,

Căci tot poporul ce îl ai

Va trebui-mprejur să-l tai,

A doua oară, negreșit.”

3Iosua-ndată a-mplinit

Ceea ce Domnul i-a cerut.

Cuțitele și le-a făcut

Și-apoi cu ele a tăiat

Întreg poporul adunat

În jurul său. A făcut tot

Pe dealul chemat Aralot.

4Iată ce pricini l-au silit,

Pe Iosua, de-a împlinit

Tăierea împrejur: se știe

Că toți bărbații, în pustie,

Ajunseră de au pierit,

Egiptul, când l-au părăsit.

5Acel popor era tăiat,

Însă cei care l-au urmat –

Cari în pustie s-au născut,

Pe lungul drum ce l-au făcut –

N-au fost tăiați. Deci necesar,

A fi tăiați împrejur iar,

Atuncea, s-a vădit să fie.

6Patru decenii, prin pustie,

Întreg poporu-a rătăcit,

Până ajuns-a de-a pierit

Întregul neam de oameni care

Nu Îi dădură ascultare

Lui Dumnezeu, când au ieșit

Din țara-n care au robit.

Domnul, atuncea, a jurat

Că nimeni nu va fi lăsat

Să vadă țara ‘ceea care,

Lapte și miere, în ea, are,

Pe care a jurat odată,

Că lor o să le fie dată.

7În locul lor, s-au ridicat

Copiii lor – neam netăiat,

Căci se născuse în pustie.

Aceștia trebuiau să fie

Tăiați acuma, împrejur.

8Deci pe toți oamenii din jur,

Atunci, Iosua i-a tăiat.

Apoi o vreme a lăsat

Ca să se scurgă-n așteptare,

Pân’ au ajuns la vindecare.

Prăznuirea Paștelor – Mana încetează

9Domnul, la Iosua, S-a dus

Și-n felu-acesta, El i-a spus:

„Iată că azi v-am ridicat

Ocara ce v-a apăsat

Când din Egipt voi ați ieșit.”

Atunci ei, locul, l-au numit,

„Ghilgal”, care, în tălmăcire,

Este tradus prin „Prăvălire”,

Și până astăzi și-a păstrat

Locul acel, numele dat.

10Deci la Ghilgal, a poposit

Poporul și s-a pregătit

Ca Paștele să îl serbeze,

Căci trebuia ca să urmeze

A paisprezecea zi – în care

Țineau această sărbătoare.

Chiar în acea lună din an,

Trecuseră peste Iordan,

Și-au stat pe-ntinsul câmpului

Din fața Ierihonului.

11Din grâul țării, Israel

A și mâncat, în locu-acel,

A doua zi de Paști. S-au dus

Și de pe câmp, grâu, au adus,

Din cari, azimi, au pregătit,

Iar multe boabe le-au prăjit.

12În ziua-n care au mâncat

Din grâul țării, a-ncetat

Mana din cer; din acel an,

Mâncară rodul din Canaan.

Descoperirea dumnezeiască

13Când Iosua era aflat

Pe acel câmp, și-a ridicat

Ochii în sus și a zărit

Un lucru care l-a uimit:

Un om stătea în fața lui,

Ținând deasupra capului,

O sabie. Atunci, mirat,

Iosua l-a și întrebat:

„Cine ești tu? Ești dintre noi,

Sau ești dintre vrăjmași?” Apoi,

14Omul acela a vorbit:

„Ca să vă sprijin, am venit,

Căci eu sunt Căpetenia care

Oștirea Domnului o are

În fruntea sa, necontenit.

În astă clipă, am sosit.”

Iosua-ndată s-a plecat,

Jos, la pământ și s-a-nchinat,

Plin de respect, în fața Lui.

Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui?

Ce are-a spune Domnul meu,

Pentru un rob, precum sunt eu?”

15Atuncea, Căpetenia care

Oștirea Domnului o are

În fruntea sa, a cuvântat:

„Descalță-te, căci ai călcat

Pe acest loc; acest pământ,

Pe care stai, e un loc sfânt.”

Iosua-ndată a făcut

Așa precum i s-a cerut.