2 Cronici 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Abia, împăratul lui Iuda

1De optsprezece ani ședea,

În Israel, și-mpărățea

Ieroboam – acela care,

Părinte, pe Nebat, îl are –

Când Abia, drept împărat,

În Iuda fost-a așezat.

2Măicuța lui se dovedea

Cum că Micaia se numea

Și-i fată a lui Uriel –

Din Ghibea fost-a omu-acel.

El, la Ierusalim, a stat,

Timp de trei ani, ca împărat.

Între Ieroboam apoi,

Și Abia, a fost război.

3Când Abia a început

Lupta, alături a avut

Oșteni din ai lui Iuda fii,

Cari fost-au patru sute mii.

Ieroboam și-a adunat

Oștirea și i-a așezat

Pe toți oștenii săi apoi,

În linie, pentru război.

Războinicii ce-l însoțeau,

Opt sute mii se dovedeau.

4Din muntele Țemaraim,

Care era din Efraim,

Solie, Abia trimise

Și lui Ieroboam îi zise:

„Ascultă-mă și-apoi la fel,

S-asculte-ntregul Israel!

5Nu trebuie să știți voi, oare,

Că Dumnezeul Cel pe care

Îl are neamul Israel,

Făcut-a legământ? Astfel,

El a lăsat, pentru vecie,

La a lui Israel domnie,

Pe David și pe fii lui,

Pe baza legământului

Care fusese încheiat

Și nu poate a fi călcat?

6Ieroboam – acela care,

Părinte, pe Nebat, îl are,

S-a răzvrătit în contra lui,

Adică a stăpânului.

7Ieroboam și-a adunat

Oameni care s-au arătat

Că-s de nimic și întărit

În acest fel, s-a-mpotrivit

Lui Roboam – acela care

Pe Solomon, părinte-l are –

Căci Roboam, neîndoios,

Fusese tânăr și fricos.

8Și-acum, voi credeți că puteți

Ca biruință să aveți,

Asupra-mpărăției Lui –

A-mpărăției Domnului –

Care lui David i s-a dat

Și fiilor ce l-au urmat?

Iată că voi, acum, sunteți

Doar niște oameni care-aveți,

Cu voi, numai niște viței

Care vă sunt drept dumnezei.

Ieroboam vi i-a turnat –

Din aur – și-apoi vi i-a dat.

9Dar oare, n-ați alungat voi,

Preoții Domnului, apoi?

N-ați alungat pe cei pe care,

Aron, drept fii, în lume-i are?

N-ați alungat voi, pe Leviți,

Ca-n locul lor, preoți, să fiți,

Așa după cum ați văzut

Că alte neamuri au făcut?

Oricine era omu-acel

Care venea cu un vițel

Precum și cu șapte berbeci,

Era sfințit drept preot deci,

Spre a-l sluji apoi, mereu,

Pe cel cari nu e Dumnezeu.

10Dar vreau ca să aflați apoi –

În ce e privitor la noi –

Precum că nu L-am părăsit

Pe Dumnezeu, ci L-am slujit,

Neîncetat. Preoții Lui –

Care fac slujba Domnului –

Ai lui Aron fii se vădesc.

Leviții care-i însoțesc

Își împlinesc slujbele date,

După poruncile lăsate.

11În zori, precum și seara-apoi,

Arderi de tot aducem noi,

Pentru al nostru Dumnezeu.

Tămâie ardem, tot mereu,

Pentru cinstirea Domnului

Și pâini punem ‘naintea Lui.

Sfeșnicul cel de aur care,

Doar candele, pe brațe, are,

Aprins e-n fiecare seară,

Până când zorile vin iară.

Toate acestea le-mplinim,

Pentru că astfel, noi păzim

Poruncile ce le-am primit.

Pe Domnul, voi L-ați părăsit.

12În fruntea noastră-i Dumnezeu

Și ai Săi preoți, tot mereu.

Trâmbiți avem, de partea noastră,

Ca să sunăm ‘naintea voastră.

Deci dacă lucrul stă astfel,

Atunci, fii ai lui Israel,

Să nu purtați nici un război,

În contra noastră! Să știți voi

Că dacă lupta o porniți,

Nu aveți sorți să izbândiți!”

13Ieroboam i-a-nvăluit,

Căci ajutor el a primit

Din partea unor oameni care

Pândeau să afle-orice mișcare

Va face Iuda. În ăst fel,

Oastea și-a așezat-o el,

În fața oștilor pe care

Neamul Iudeilor le are,

Iar cetele pândarilor

Le-a așezat ‘napoia lor.

14Iudeii-avut-au a se bate

Atât în față, cât și-n spate.

Văzând ceea ce s-a-ntâmplat,

Speriați, la Domnul, au strigat,

Iar preoții Iudeilor

Sunat-au trâmbițele lor.

15Strigătul lor păru apoi,

A fi un strigăt de război.

Ieroboam a fost lovit

De Domnul, care-a risipit

De-ndată-ntregul Israel,

Iar Abia a-nvins astfel.

16Israeliți-nspăimântați

Fugiră, căci au fost lăsați,

De către Domnul Dumnezeu,

În mâna neamului Iudeu.

17Dintre ai lui Israel fii,

Pierit-au cinci sute de mii,

În luptele care s-au dat.

18Războiul fost-a câștigat

De Iuda, care a știut,

În Domnul de-a se fi-ncrezut,

Dar Israelul, negreșit,

În acest fel, a fost smerit.

19Iar Abia a câștigat

Niște cetăți, ce le-a luat

De la Ieroboam. Astfel,

Luă cetatea din Betel,

Apoi Ieșana și-n sfârșit

Efronul l-a mai dobândit.

Lângă cetăți, se-alăturau

Și satele ce-n jur erau.

20Ieroboam n-a mai avut

Puterea de la început,

Iar într-o zi, a fost lovit

De Dumnezeu și a murit.

21Dar Abia s-a arătat

A fi puternic, ne-ncetat.

Paișpe neveste a avut,

Iar fiii cari i s-au născut,

De toți, sunt douăzeci și doi.

Și fete a avut apoi,

Iar ele-n număr se vădeau

Că șaisprezece, doar, erau.

22Dar faptele ce-au fost făcute

De Abia, au fost trecute

În cărțile pe cari le scrise

Cel care, Ido, se numise.

Ido – cel care-n cărți scria –

Drept văzător se dovedea.