Ezechiel 35 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Prorocie împotriva edomiților

1Apoi, Cuvântul Domnului

2Îmi zise: „Fiu al omului,

Spre muntele Seir privește

Și împotrivă-i prorocește!

3Aste cuvinte să le spui

Tu, împotriva muntelui:

„Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Seirule, ia seama bine!

Mare necaz am Eu pe tine!

În contra ta, brațu-Mi întind.

Cu mâna am să te cuprind

Și prefăcut într-o pustie,

Ținutul tău are să fie,

4Iar ale tale cetăți, toate,

Află că fi-vor dărâmate!

Iată dar, ceea ce-ți voi face:

Într-un pustiu te voi preface!

Pustiu va fi al tău pământ

Și ști-vei că Eu, Domnul, sânt!

5Pentru că tu te dovedeai

Că ură veșnică aveai

Și-mpins de ea, ai tăbărât

Cu sabia și-ai doborât

Pe mulți fii dintre cei pe care

Neamul lui Israel îi are –

Când a venit peste popor

Vremea nenorocirilor,

Căci făr’delegea s-a întins,

Mereu, și culmea a atins –

6De-aceea, Domnul Dumnezeu

A zis: „Pe a Mea viață, Eu,

În sânge, am a te preface,

Iar sângele nu-ți va da pace.

Tu n-ai urât sângele care

Se tot scurgea, fără-ncetare;

De-aceea, tu – necontenit –

De sânge fi-vei urmărit.

7Eu fac Seirul ca să fie

Doar o întindere pustie.

Pe cei cari din Seir apucă

Spre alte locuri să se ducă,

Precum și pe cei cari, apoi,

Se vor întoarce înapoi,

Fără de milă îi lovesc

Și am ca să îi nimicesc.

8Munții, cu morți ți-i voi umplea,

Iar ai tăi oameni vor cădea

Pe dealuri și pe văi loviți

De sabie și nimiciți.

9Seirule, într-o pustie

Te voi preface, pe vecie.

Cetățile-n tine zidite

N-au să mai fie locuite

Și-n felu-acesta, mai apoi,

Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.

10Pentru că tu ai cutezat

Și-n acest fel ai cuvântat:

„Aceste două neamuri, iată,

Și ale lor țări – totodată –

Au să ajungă ale mele

Căci stăpânire pun, pe ele!” –

Măcar că Domnul Se vădea

Că în a lor țară ședea –

11De-aceea, Domnul Dumnezeu

A zis: „Pe a Mea viață, Eu –

Acum – am să Mă port cu tine,

Așa după cum știu prea bine

Că s-a vădit a ta mânie

Precum și-aprinsa ta urgie,

În ura împotriva lor.

O să Mă știe-al lor popor,

Căci Mă voi face cunoscut,

În al lor mijloc și știut

Voi fi de către toți, mereu,

Atuncea când te judec Eu.

12Tu însă ști-vei – negreșit –

Că Eu, Domnul, am auzit

Batjocura ce ai rostit-o

Pe care tu ai azvârlit-o,

Spre marii munți din Israel,

Când ai vorbit, în acest fel:

„Sunt pustiiți, lăsați să cadă

În ale noastre mâini, drept pradă!”

13În contra Mea, voi v-ați fălit

Și vorbele vi le-ați sporit

Față de Mine. Am aflat!

Am auzit ce-ați cuvântat!”

14De-aceea, Cel care, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu,

A zis: „Atunci când o să fie,

În țară, mare bucurie,

Te voi preface-ntr-un pustiu!

15Iată, din pricină că știu

Ce bucurie ai avut

Atuncea când tu ai văzut

Că moștenirea cea pe care

Casa lui Israel o are

E pustiită, îți voi face

La fel, căci Eu te voi preface

Într-un pustiu, Seirule.

Pe tine-apoi, Edomule,

N-am să te cruț și, negreșit,

Tu vei ajunge pustiit.

În acest fel, o să se știe

Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”