Ieremia 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Legământul călcat

1„Iată Cuvântul Domnului

Ce a vorbit omului Lui,

Cari Ieremia e chemat.

Domnul, astfel, a cuvântat:

2„Iată cuvintele ce sânt

Cuprinse în ăst legământ,

Vorbe pe care, tuturor,

Ai să le spui: atât celor

Care în Iuda locuiesc

Și celor care se găsesc

Chiar în Ierusalim! Să spui:

3„Ascultați glasul Domnului,

Acela care tot mereu,

În Israel, e Dumnezeu:

„Să fie blestemat cel care

Nu o să deie ascultare

Acum, cuvintelor ce sânt

Cuprinse în ăst legământ,

4Pe care Eu l-am poruncit

Și-a fost de-ai voști’ părinți primit

Când nu i-am lăsat ca să piară,

Căci din Egipt i-am scos afară.

Când din cuptorul cel de fier

I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer

Să ascultați de glasul Meu,

Făcând ce vă voi spune Eu.

Dacă o să Mă ascultați

Și-al Meu cuvânt o să-l urmați,

Voi o să fiți poporul Meu,

Iar Eu, al vostru Dumnezeu.

5Acuma, cu adevărat

Voi împlini ce am jurat

Părinților voștri, odată,

Când spus-am că le va fi dată

O țară mândră la vedere,

În care curg lapte și miere,

Așa precum și voi puteți,

Chiar astăzi, bine să vedeți.”

Când ăst cuvânt l-am auzit

Eu, „Amin Doamne!”, am rostit.

6Domnul mi-a zis din nou: „Pornește

Și ceea ce ți-am spus, vestește

Celor ce-n Iuda locuiesc

Și celor care se găsesc

Chiar în Ierusalim! Să spui:

„Cuvântul legământului

Acesta să vi-l însușiți

Și-apoi mereu să-l împliniți!

7Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat

Din ziua-n care i-am scăpat

Din al Egiptului ținut

Și până azi, cum ați văzut.

Din zori de zi, le-am spus mereu:

„Să ascultați de glasul Meu!”

8„Ei, însă, nu M-au ascultat,

Ci fiecare a urmat

Numai îndemnurile-acele

Născute-n inimile rele.

De-aceea, Eu am împlinit

Cuvântul ce a fost rostit

Prin legământ, asupra lor,

Căci n-a voit acest popor

Să împlinească ce-am vorbit,

Păzind ceea ce-am poruncit.”

9„Domnul mi-a zis: „Îți dau de știre

Precum că e o uneltire

Între bărbații care-i știm

Că azi sunt în Ierusalim

Și-apoi între ceilalți bărbați,

Care în Iuda sunt aflați.

10Nestingheriți și-au urmat firea

Și-au mers după nelegiuirea

Celor dintâi părinți ai lor,

Cari s-au vădit un rău popor,

Căci nicidecum n-au ascultat

Ce le-am spus Eu, ci au umblat,

Mereu, după alți dumnezei

Care erau străini de ei.

Casa lui Iuda și la fel

Familia lui Israel

Călcat-au legământul Meu,

Pe care îl făcusem Eu

Cu-ai lor părinți, când au trăit.”

11„De-aceea, Domnul a vorbit

În acest fel: „Vă dau de știre

Că am s-aduc nenorocire

Peste popor și vor vedea,

Scăpare, că nu vor avea.

La Mine vor striga, speriați,

Dar n-au să fie ascultați!

12Cetățile cele pe care

Țara lui Iuda-n ea le are

Și oamenii pe care-i știm

Că azi sunt în Ierusalim

Au să se ducă la acei

Pe care îi cred dumnezei –

La cei pe care îi cinsteau

Și pentru cari tămâie-ardeau –

Însă aceia n-au să poată,

Din strâmtorare să îi scoată.

13Câte cetăți, azi, Iuda are,

Atât de mulți sunt și cei care

Se cheamă dumnezei și sânt

În Iuda, pe al său pământ.

Sunt în Ierusalim altare,

Atâtea câte uliți are

Și toate fost-au ridicate,

La idoli spre a fi-nchinate,

Să poată lumea să se ducă,

Tămâie, Baalilor, s-aducă.”

14Tu, însă, să nu îndrăznești,

Pentru popor să mijlocești.

Cereri și rugăciuni, astfel,

Să nu-Mi faci Mie, pentru el.

Necazu-n gheare îl va ține

Și o să strige către Mine,

Dar Eu, Fața, mi-o voi ascunde,

Pentru că nu vreau a-i răspunde.

15Poporul Meu cel prea iubit,

Pe care Eu l-am sprijinit,

Oare ce crezi că ar putea

Să săvârșească-n Casa Mea?

Mânați de-ale lor rele firi,

Vor făptui nelegiuiri?

Sau juruințele-nălțate,

Oare, vor fi îndepărtate?

Sau carnea sfântă, va putea

Îndepărtată a fi ea?

Sau oare, vor îndepărta

Tot răul dinaintea ta?

Atuncea, tu – neîndoios –

Poți spune că ești bucuros!

16„Măslinul verde ce-a rodit

Roade plăcute”, te-a numit

Domnul, însă o lovitură

Ai să primești. O trosnitură

O să se-audă și, pe loc,

Crengile îți vor arde-n foc,

17Căci Domnul oștii te-a sădit

Și tot El cheamă, negreșit,

Nenorocirea care vine

Și se abate peste tine,

Din pricina răului cel

Din Iuda și din Israel.

Căci Baalilor le-ai dat tămâie

Și ai stârnit a Mea mânie.”

18„Iată că Domnul m-a-nștiințat

Și-n acest fel eu am aflat.

Mi-ai arătat și am văzut

Ce fel de fapte au făcut.

19Precum un miel blând, eu eram,

Dus la tăiere. Nu știam

Ce planuri rele ei urzesc

Și împotrivă-mi le gătesc,

Zicând: „Haideți să nimicim

Pomul cu rod și să-l stârpim

Ca pe pământ să nu mai fie

Numele lui, pentru vecie!”

20„O Doamne, Domn al oștilor,

Care ești drept judecător,

Tu care-n inimi poți să vezi

Și cari rărunchi-i cercetezi,

Mă lasă să mă pot uita

Și eu, la răzbunarea Ta,

Pe care Tu o pregătești

În contra lor, să-i pedepsești,

Căci a mea pricină, cutez,

Ție să Ți-o încredințez!”

21„De-aceea, Domnul a venit

Și-n felu-acesta le-a vorbit

La toți cei care se vădeau

Din Anatot și cari voiau

Să mă omoare, căci au spus:

„În Numele Celui de Sus,

Să nu cumva să prorocești,

Dacă mai vrei ca să trăiești!

Să faci așa precum am zis,

Căci altfel, ai să fii ucis!”

22„De-aceea, Domnul oștilor

A zis, spre știrea tuturor:

„Iată că am să-i pedepsesc!

Cu sabia am să-i lovesc

Pe tinerii aflați în țară

Și-apoi, de foame au să piară

Copiii din acest popor.

23Nu voi mai fi-ngăduitor

Și n-o să scape nimenea,

În anu-n care va cădea

Pedeapsa peste Anatot,

Căci îi voi nimici de tot.”