1 Samuel 28 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Războiul cu Filistenii

1Toți Filistenii s-au unit

Și o oștire-au pregătit,

Vrând să pornească mai apoi,

Cu Israelul, un război.

Achiș, pe David, l-a chemat,

Și-n acest fel, a cuvântat:

„Să îți iei oamenii cu tine,

Căci trebuie să vii cu mine.

Vreau să îmi stați alăturea,

Să întăriți oștirea mea.

2David, în față-i, s-a plecat

Și-apoi astfel a cuvântat:

„Bine-mpărate, fii pe pace,

Căci vei vedea ce poate face

David, umilul rob al tău.”

Când auzi răspunsul său,

Achiș a zis: „David, să știi

Că păzitor tu ai să fii,

Iar sarcina ce-o vei avea

E să veghezi asupra mea.

3De mult murise Samuel.

Întreg poporul Israel,

La Rama, la înmormântat,

Chiar în cetatea-n care-a stat.

Saul – din țară – i-a gonit

Pe toți cei care s-au vădit

Precum că, morții, îi chemau,

Și pe toți cei care ghiceau.

4Toți Filistenii s-au unit

Și la Sunem au poposit.

Saul, alăturea de el,

A strâns întregul Israel.

Către Ghilboua ei s-au dus

Și-acolo, tabăra, și-au pus.

5Când i-au văzut pe Filisteni,

Saul și cu ai săi oșteni,

De-ndată, s-au înspăimântat

Și inima le-a tremurat.

6Saul, în fața Domnului

S-a dus să ceară sfatul Lui.

Dar Domnul nu l-a ascultat

Și nici răspunsuri nu i-a dat.

Prin vise, El nu i-a vorbit,

Nici prin Urim nu l-a vestit,

Nici prin proroci nu l-a-nștiințat.

7Saul, atunci, a cuvântat:

„Hei, slujitori! Grabnic plecați

Și o femeie-mi căutați,

Care să știe-n astă vreme,

Duhuri de morți, ca să îmi cheme,

Căci vreau să-ntreb ce pot să fac.”

Ei au făcut pe al său plac,

Și-au zis către-mpăratul lor:

„Iată-mpărate, în En-Dor,

Se află o femeie care

O astfel de putere are,

Încât ea poate-n orice vreme,

Pe morți, la ea, ca să îi cheme.”

8Saul, de haine, s-a schimbat

Și cu doi oameni a plecat

Să o găsească, negreșit.

Noaptea – la ea – ei au sosit,

Iar Saul i-a vorbit, de-ndat’:

„Nu te speria! Eu am aflat,

Că poți să chemi, în orice vreme,

Morții, la tine. Nu te teme,

Căci nu ai să pățești nimic!

Să-mi chemi numai, pe cine-ți zic,

Ca să ne spună tuturor,

Ce o să fie-n viitor!”

9Femeia zise: „Nu știi oare,

Ce s-a-ntâmplat cu toți cei care

Puteau, cu morții, să vorbească,

Sau viitorul să-l ghicească?

Nu știi că Saul i-a gonit

Din țară și i-a nimicit?

De ce, acuma, îmi întinzi

O cursă, vrând ca să mă prinzi?”

10Saul, pe Domnul, a jurat,

Spunându-i: „Cu adevărat,

Viu este Domnul Dumnezeu,

Că nici un rău n-am să-ți fac eu!”

11Femeia zise: „Dar pe cine

Vrei ca să-l chem, acum, la tine?”

„Vreau să mi-l scoli pe Samuel,

Să-l chemi aici!” – răspunse el.

12Pe Samuel, când l-a văzut,

Femeia-ndată s-a temut

Și-nspăimântată a țipat,

Zicând: „De ce m-ai înșelat?

Căci tu ești Saul, negreșit!”

13Saul, atunci, a glăsuit:

„Fii fără teamă, eu îți zic,

Căci nu ai să pățești nimic!

Dar spune-mi iute, ce-ai văzut?”

„În fața mea, a apărut” –

Zise femeia – „o ființă,

Care – după a mea știință –

Dumnezeiască se arată

Și din pământ se-nalță, iată.”

14„Cum e la chip?” – a întrebat

Saul atunci. Ea zise-ndat’:

„Bătrân e cel ce se trezește.

O pânză, trupu-i, învelește.

Da. Are-o mantie pe el.”

Saul, știind că-i Samuel,

Îndată, fața și-a plecat

Și înainte-i s-a-nchinat.

15„De ce mă tulburați dar, voi?”–

Îi zise Samuel apoi.

Saul răspunse, de îndat’:

„Iată, sunt tare strâmtorat!

Vin Filistenii peste noi,

Și va începe-un nou război.

Ce pot să fac, acuma, eu?

L-am întrebat pe Dumnezeu,

Dar El, răspunsuri, nu mi-a dat,

Pentru că s-a îndepărtat

De mine-n acest ultim ceas,

Și iată, singur, am rămas.

Domnul, de mine, S-a ascuns:

Nici prin proroci nu mi-a răspuns,

Și nici prin vise. Disperat,

Pe tine-atuncea te-am chemat –

Căci altă cale n-am văzut –

Ca să mă-nveți ce-i de făcut.”

16Când Samuel l-a auzit,

În felu-acesta i-a vorbit:

„De ce vii să mă-ntrebi, pe mine,

Când Domnul nu mai e cu Tine,

Și-acuma e vrăjmașul tău?

17El face după planul Său,

Pe care, eu ți l-am vestit,

Așa precum mi-a poruncit.

Împărăția, știi pre bine

Că El a rupt-o de la tine

Și altuia a dăruit-o:

David e cel ce a primit-o.

18N-ai ascultat de Dumnezeu –

Precum te-am îndemnat, mereu –

Și pe-Amalec nu l-ai făcut

Să simtă – cum El ți-a cerut –

Asprimea mâinii Domnului.

N-ai ascultat de glasul Lui

Și de aceea – astăzi – El

Îți face ție-n acest fel.

19În mâna Filistenilor,

Dat ai să fii, cu-al tău popor.

Mâine – și tu și ai tăi fii –

Cu mine o să fiți – să știi –

Iar Domnul, pe ai tăi oșteni,

Pradă-i va da, la Filisteni.”

20Îndată, Saul s-a-ngrozit

Și la pământ s-a prăbușit.

De-o zi și-o noapte n-a mâncat

Și-astfel, puterea i-a secat.

21Femeia merse-n fața lui

Și-i zise împăratului:

„Iată că eu te-am ascultat

Și am făcut ce m-ai rugat.

Chiar viața mi-am primejduit,

Făcând precum mi-ai poruncit.

22Acuma dar, ia seama bine,

Și-ascultă-mă și tu, pe mine.

Lasă-mă-ngrabă să mă duc,

Puțină pâine să-ți aduc.

Putere ai să prinzi acum,

Ca să pornești, din nou, la drum.”

23Dar Saul s-a împotrivit:

„N-am să mănânc”, el a rostit

Cu hotărâre, însă ea –

Și slugile asemenea –

Au stăruit necontenit,

Până când el s-a învoit.

De la pământ, s-a ridicat

Și-apoi, pe pat, s-a așezat.

24Femeia, un vițel, avea.

În mare grabă, merse ea,

Luă vițelul, l-a tăiat

Și-apoi făină-a frământat.

Azimi a copt, iar la sfârșit,

25Tot ceea ce a pregătit,

A dus la Saul. El a stat –

Cu ai săi oameni – și-a mâncat.

Apoi, în noaptea ‘ceea chiar,

În tabără s-a întors iar.