Ezechiel 37 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Întoarcerea lui Israel și unirea celor două împărății

1Asupră-mi, mâna Domnului

Venit-a și, în Duhul Lui,

Îndată eu am fost luat

Și într-o vale așezat.

Valea aceea, am văzut

Că numai oase a avut,

Pe-al ei cuprins. Pe lângă ele –

2Pe lângă oasele acele –

Jur împrejur ocol am dat,

Căci multe oase s-au aflat

În acel loc împrăștiate,

Și toate se vădeau uscate.

3Atunci, Cuvântul Domnului

Îmi zise: „Fiu al omului,

Oasele-acestea, crezi cumva,

Că vor mai învia cândva?”

Eu am răspuns: „O, Domnul Meu,

Tu – cari ești Domn și Dumnezeu –

Cunoști lucrul acesta, bine!”

4El zise-atuncea, către mine:

„Spre astă vale, tu privește

Și-acestor oase le vorbește!

Să prorocești și să le spui:

„Ascultați spusa Domnului!

5Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Un duh, fac, ca să intre-n voi

Și-o să-nviați, astfel, apoi!

6Vinele au să se ivească

Și carnea are să vă crească.

Apoi, o piele vă croiesc,

Cu care vă acoperesc

Și o să înviați apoi,

Căci un duh nou așez în voi.

În acest fel, o să se știe

Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

7Îndată, eu am prorocit

Așa cum mi s-a poruncit.

Când proroceam cum s-a cerut,

Un mare vuiet s-a făcut

Și-atunci, în valea ‘ceea mare,

Uimit văzut-am o mișcare.

Oasele-acelea s-au mutat,

S-au strâns și s-au apropiat!

8Mai bine-n urmă, am privit

Și am văzut că le-au ieșit

Vine, pe care – de îndat’ –

Carnea apoi s-a așezat.

După aceea, am văzut

Precum că pielea a crescut,

Acoperind oasele-acele,

Dar duh nu era încă-n ele.

9Atunci El zise: „Prorocește

Și duhului tu îi vorbește!

Vorbește fiu al omului

Și prorocește-i duhului:

„Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Duhule vino! Ce mai stai?

Din cele patru vânturi, hai

Și suflă peste morți-acei

Ca astfel să-nvieze ei!”

10Atuncea, eu am prorocit

Așa cum mi s-a poruncit.

Îndată, duhul a intrat

În ei și-apoi au înviat,

Șezând cu toții în picioare:

Era o oaste foarte mare.

11Apoi, Cuvântul Domnului

Îmi zise: „Fiu al omului,

Oasele sunt casa pe care

Neamul lui Israel o are.

Iată că ei au cuvântat:

„Oasele noastre s-au uscat,

Nădejdea noastră a pierit.

Pierduți suntem noi, negreșit!”

12De-aceea, tu să prorocești

Și-n felu-acesta să vorbești:

„Așa a zis Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu:

„Mormintele deschide-voi

Și scot din ele, mai apoi,

Pe-al Meu popor pentru că el

Va fi dus iar, în Israel.

13Că Eu sunt Domnul veți ști voi,

Atuncea când deschide-voi

Mormintele, din gura lor

Să-l scot apoi pe-al Meu popor!

14Voi pune Duhul Meu în voi,

Pentru ca să trăiți apoi.

Atuncea vă voi pune iară,

Să locuiți a voastră țară

Și ști-veți că Eu am vorbit,

Iar ce am spus, am împlinit” –

Zice Acel care, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu.

15Apoi, Cuvântul Domnului

16Îmi zise: „Fiu al omului

Du-te de adă o bucată

De lemn și scrie, de îndată:

„Și pentru Iuda și la fel

Pentru toți cei din Israel

Care îi sunt tovarăși”. Ia

Altă bucată și pe ea,

Să scrii: „Lui Iosif, lemn pe care

Neamul lui Efraim îl are

Și-apoi casei lui Israel,

A lui tovarășe”. Astfel,

17După ce treaba o sfârșești,

Bucățile să le unești

Ca împreună să se ție

Și-n mâna ta, una, să fie.

18Când întrebat tu ai să fii,

De ai poporului tău fii:

„Nu vrei ca să ne lămurești

Ce-i lucrul ce-l înfăptuiești?”,

19Tu să le spui: „Cel cari, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu

Așa vorbește: „Iată, vreau,

Toiagul cel de lemn, să-l iau,

Căci al lui Iosif se vădește

Și-n astă vreme se găsește

La Efraim, la Israel –

La semințiile din el

Cari sunt tovarășele lui –

Și-alăturea toiagului

Lui Iuda am să-l potrivesc,

Pentru că am să le unesc

Pe amândouă, ca să fie

Doar un toiag, pentru vecie,

În mâna Mea. Eu te îndemn,

20Să iei toiegele de lemn,

Pe care-ntâi voiesc să scrii

Și-n a ta mână să le ții,

Neîncetat, sub ochii lor.

Apoi vorbește, la popor,

21Și spune: „Cel care, mereu,

E Domn, precum și Dumnezeu

A cuvântat în acest fel:

„Pe fiii toți, din Israel,

Am să îi strâng în țara lor.

Din mijlocul popoarelor,

Am să-i adun și înapoi,

În țara lor, îi duc apoi.

22Un singur neam ei au să fie

În Israel, pentru vecie,

Pe munții Israelului

Și pe cuprinsul țării lui.

Un singur neam ei au să fie

Și-o singură împărăție,

În fruntea cărei, așezat,

Va fi un singur împărat.

Două împărății, de-acum,

N-au să mai fie, nicidecum,

Pentru că neamurile-acele,

Două, n-au să mai fie ele.

23N-o să se spurce nimenea

Prin idolii ce îi avea,

Prin șirul urâciunilor,

Precum și-al făr’delegilor.

Am să îi scot, pe fiecare,

Din toate relele cu care,

În față-Mi, au păcătuit

Și-apoi îi voi fi curățit.

Eu voi fi Dumnezeul lor

Și ei vor fi al Meu popor,

24Iar Robul Meu, David chemat,

Are să fie împărat.

El va domni peste popor,

Căci fi-va un singur păstor.

Poruncile au să-Mi păzească,

Iar legea au să Mi-o-mplinească.

25Vor sta în țara ce-a fost dată

Lui Iacov, robul Meu, odată,

În țara-n care-au locuit

Părinții voști’, când au trăit.

În ea, va sta al tău popor.

Apoi vor sta copiii lor,

Iar după ei, vor sta în ea

Fiii pe cari îi vor avea,

Pentru că țara o să fie

Numai a lor, pentru vecie,

Iar Robul Meu, David chemat,

Drept voievod va fi-nălțat.

26Cu ei, un legământ voi face.

Va fi un legământ de pace,

Care făcut are să fie

Să dăinuiască pe vecie.

În urmă, am să îi sădesc

Și astfel am să-i înmulțesc,

Iar sfântul Meu locaș, apoi,

În al lor mijloc pune-l-voi,

Căci între ei, el o să fie

Pus ca să stea pe veșnicie.

27Deci astfel, locuința Mea,

În al lor mijloc, o să stea.

Eu voi fi Dumnezeul lor,

Iar ei vor fi al Meu popor.

28Și neamurile au să știe

Că Eu sunt Domnul, pe vecie.

Vor ști cu toți că Eu sunt Cel

Cari îl sfințesc pe Israel,

Căci sfântul Meu locaș, apoi,

În al lor mijloc pune-l-voi.”