Iov 40 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Apoi, Domnu-a continuat:

2„Acuma ești încredințat

Iov, tu acel care-ndrăznești

În contra Mea ca să vorbești?

Tu cari pe Domnul L-ai mustrat,

Mai ai cumva răspuns de dat?!”

3Iar Iov, de glasul Lui pătruns,

Plecându-și ochii, a răspuns:

4„Eu sunt prea mic! Ce să-Ți răspund

Când trebuie să mă ascund?

Îmi pun mâna la gură. Tac!

Atât mi-a mai rămas să fac!

5Căci prima dată am vorbit –

Nu mai răspund; am îndrăznit

Și-a doua oară să vorbesc –

N-am ce să mai adăugesc.”

6Domnul, lui Iov, i-a zis apoi,

Din mijloc de furtuni și ploi:

7„Ridică-ți Iov, al tău obraz!

Încinge-te ca un viteaz

Și-apoi în fața Mea să stai,

Să te întreb, iar tu să-Mi dai

8Învățătură. Tu voiești,

Dreptatea Mea, s-o nimicești?

Osândă, vrei să Îmi dai Mie,

Ca să îți scoți dreptate, ție?

9Ai tu un braț ca și al Meu

Și glas de tunet, cum am Eu?

10Te-mpodobește cu mărire,

Cu slavă și cu strălucire!

11Valul mâniei să ți-l lași

Să-i spulbere pe cei trufași.

12Smerește-i doar cu o privire!

Zdrobește-i pe cei răi din fire!

13Furios, ridică a ta mână

Și-apoi ascunde-i în țărână!

Să-i învelești, celui nemernic,

Fața, cu-n văl de întuneric!

14Când toate-ai să le împlinești,

Vei dovedi că vrednic ești

Și-atunci Eu voi găsi cu cale

S-aduc laude, feței tale.

15Hipopotamul, l-ai privit?

Și pe acela l-am zidit,

Asemeni ție; el mănâncă

Iarbă, ca boul, dar de stâncă

16Sunt coapsele lui, căci e tare,

Și-n mușchii pântecului are

Multă putere risipită.

17Coada-și îndoaie-ntr-o clipită

Deși ea e la fel de tare,

Ca cedrul. El, în coapse, are

Vinele toate-ntrețesute.

18Oasele lui parcă-s făcute

Din țevi de-aramă. Mădulare,

Din drugi de fier parcă, el are.

19Din tot ce Domnul a zidit,

Mai mare-i el. I-a dăruit

Drept suliță, niște dinți mari,

Puternici și solizii cu cari

20Se apără. El își găsește

Hrana în munți, unde-ntâlnește

Fiarele câmpului, pe toate.

21Sub lotus doarme, de socoate,

În mijlocul mlaștinilor,

Sau printre trestiile lor.

22Desiș de lotuși îl umbresc,

Sălcii de râu se unduiesc

23În jurul lui. Dacă cumva,

Din matcă va ieși cândva

Râul, el nu va fi speriat –

Nu va fugi. Dacă vreodat’,

Iordanul va fi repezit

Spre-al său gâtlej, el liniștit

Are să stea. Tu te gândești

24Că îl poți prinde, de-l lovești

În față? Gândul să-ți alungi,

Că ai puterea să-i străpungi –

Cu lanțurile tale care

Sunt slabe – nasul lui cel tare!”