Iov 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cuvântarea lui Țofar

1Țofar, cuvântul, a luat

Și-a zis: „Noi toți te-am ascultat!

2Vorbele tale ne-au împuns

Auzul. Pot, fără răspuns,

Lăsa năvala-ți de cuvinte,

Să crezi – limbut fără de minte! –

3Că ai dreptate? Au să-i facă

Pe oameni, oare, ca să tacă,

Vorbele tale? Peste poate!

Sau crezi, cumva, că îți vei bate

De alții joc, și n-o fi cine

Ca să te facă de rușine?

4Ai spus: „Drept este felul meu

De a vedea. Curat sunt eu,

5În ochii Tăi”. Aaa! Să dorească,

Doar, Dumnezeu să îți vorbească!

La tot ce-ai spus, de ți-ar răspunde

6Și de te-ar face a pătrunde

În taina-nțelepciunii Sale,

Vedea-vei că pe a tale,

Multe greșeli înfăptuite,

Nu sunt prea aspru răsplătite.

7Te adâncești tu, în știința

Lui Dumnezeu?! Ai cunoștința,

Perfectă, a Celui Puternic,

Sărmane om? Oare ești vrednic

8Să faci ceva, când mare-I este

Știința, încât stăpânește

Peste înaltul cerului?

Ce poți să-I faci, atuncea, Lui?

Decât a morții locuință,

E mai adâncă-a Lui știință!

Cunoașterea pe cari o are

9Mai lată-i decât orice mare,

Și-n lung întrece chiar pământul.

Dacă va apuca Prea Sfântul

10Sau dacă va închide El,

Ori judecă, cine-i acel

Ce Îl oprește? Poți a crede

11Că este cine? Domnu-i vede

Pe toți cei care-s vinovați

Și-n făr’delege-s cufundați.

12Dar dimpotrivă, omu-ți spun

Că are minte de nebun

Și-asemenea este născut,

Ca mânzul care l-a avut

Măgarul cel sălbatic. Eu

13Te sfătuiesc, spre Dumnezeu,

Să-ți îndrepți inima. Aici,

Tu, mâinile, să îți ridici

14Spre El. Apoi, vei depărta

Fărădelegi, din casa ta

Și-astfel n-o să se pripășească,

În cortu-ți, să mai locuiască –

Vreodată – nedreptatea. Deci,

15Ridică-ți fruntea și, în veci,

Vei fi fără de frică, tare,

16Iar suferințele cu care,

Acuma, tu ești încercat,

Atuncea le vei fi uitat

Și toate îți vor fi părut

Ca apele care-au trecut.

17Cum e lumina, când e soare,

În miez de zi, strălucitoare,

Îți vor fi zilele și ție,

Iar bezna ta are să fie

Precum lumina zorilor.

18Vei fi, din nou, încrezător.

Nădejdea nu-ți va fi-nșelată.

Ochi-ți, să vadă, au să poată

Ce liniște-ai să dobândești.

Putea-vei să te odihnești

19Și nu vei mai fi tulburat,

De nimenea. Ci căutat

Vei fi, pentru bunăvoință.

20Cei răi – după a mea știință –

Se vor topii – nu au scăpare –

Căci moartea este acea care

Se va-ngrijii de soarta lor!

Astfel, cu toții pieri-vor!”