Proverbe 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Strigarea prietenoasă a înțelepciunii

1Înțelepciunea și-a zidit

O casă-n care-a potrivit

Cei șapte stâlpi. A junghiat

2Vite, vin a amestecat

Și masă mare-a așternut.

3Apoi, slugilor le-a cerut

Să se zorească a pleca

Către cetăți și a urca

Pe vârful înălțimilor

De unde-apoi, oamenilor,

Să poată a le striga, tare,

Ca să își afle ascultare:

4„Cine e prost și vindecat

Se vrea, să vină imediat!”

Cei de pricepere lipsiți

5Au fost chemați și ei: „Veniți,

Ca să mâncați din carnea mea

Și al meu vin să-l puteți bea.

6Lăsați prostia și veniți

La mine, de vreți să trăiți!

Priceperea să o urmați,

Pe calea ei doar să umblați!”

7Mustrând pe batjocoritor,

Ți-atragi, din partea tuturor,

Numai dispreț. Dacă cumva,

Pe un om rău, vrea cineva

Să îl îndrepte, se alege

Doar cu ocări. Deci înțelege:

8Nu îl mustra pe omul care

Batjocorește, căci el are

Să te urască. Mai deștept

Este să-l cerți pe înțelept

Și ai să fii, de el, iubit:

9Să dai ce ai de dăruit

Celui ce este înțelept,

Căci se va face mai deștept!

Învață-l pe neprihănit

Și vei vedea că, negreșit,

El și mai mult are să-nvețe

Din ale tale mici povețe!

10Frica de Domnul – am văzut –

E-a-nțelepciunii început;

Și iată ce-i priceperea:

Știința sfinților e ea.

11Prin mine, ți se înmulțesc

Zilele vieții și-ți sporesc

12Anii. Dacă ești înțelept,

Doar pentru tine ești deștept;

Dar batjocoritor de ești,

Tu singur ai să suferești.

Îndemn împotriva ademenirii nebuniei

13Referitor la nebunie:

Ea-i o femeie cari nu știe

Nimic; însă este țâfnoasă,

E proastă și gălăgioasă.

14Ea șade-n poarta casei sale,

Pe scaun, și pe-nălțimi ale

Cetăților strigând – din zori

15În noapte – către trecători –

La cei ce merg pe calea dreaptă.

Ea stă la pândă și-i așteaptă,

Ademenind pe mari și mici:

16„Hei, proștilor! Veniți aici!”

Pe cel care-i lipsit de minte,

Îl prinde cu-ale ei cuvinte:

17„Mai dulci sunt apele furate.

Mai bune-s pâinile luate

Pe întuneric, pe ascuns”.

18Și astfel omul e pătruns

De a ei spusă, dar nu știe

Că morții dat, are să fie,

Iar oaspeții ce-o însoțesc,

În valea morții locuiesc.