Iov 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

A doua cuvântare a lui Bildad

1Bildad, din Șuah, a urmat

La rând și-astfel a cuvântat:

2„Spune-mi dar, când vei înceta,

Cu toată vorbăria ta?

3Oare de ce, ne socotești

Drept dobitoci, și ne privești

De parcă vite-am fi cu toți?

4Dar te gândește, dacă poți:

Oare, pentru a ta mânie,

Pământul trebuie să fie

Pustiu, iar stâncile, cu toate,

Din locurile lor, mutate?

5Stinsă-i lumina celui rău,

Iar flacăra focului său

Nu are să mai strălucească.

6Bezna are să-i stăpânească

Cortul – lumina va muri,

Iar candelei îi va pieri

Sclipirea blândă-a focului,

Ce pâlpâia de-asupra lui.

7Ai săi pași mari vor fi strâmtați

Și foarte mult îngreunați;

Degeaba se împotrivește,

Pentru că tot se prăbușește.

8Calcă pe ochiuri de rețea

Și peste laț, asemenea.

9În cursă – de călăi – e prins,

Iar lațul peste el și-a-ntins

10Puterea. Pentru a îl prinde,

Capcana ce i se întinde

Ascunsă este, în pământ;

Doar prinzători, în cale-i, sânt.

11Spaima, în suflet, i-a rămas

Și-l urmărește, pas cu pas.

12Foamea, puterile-i, sleiește

Și-alăturea de el pășește

Nenorocirea, pe cărare.

13Toate-ale sale mădulare,

Lăsate sunt în voia sorții,

Iar cel dintâi născut al morții,

Le va mânca; și o să vie

14O vreme, când are să fie

Răpit din cortul său, în care

Crezuse că adăpost are,

Și la-mpăratul spaimelor

Va fi târât. Locuitor,

15În cortul său, nu va avea

Dintre ai săi, pe nimenea,

Căci peste casa lui, turnată

16Va fi pucioasă. Jos, uscată

Are să-i fie rădăcina,

Iar sus, ramul ce-l dă tulpina,

Va fi tăiat. Chiar pomenirea

17Îi va pieri, și amintirea

Numelui său va să dispară

Din ulițe, când o să moară.

18Este împins, de la lumină,

În beznă. Pentru a sa vină,

Din lume, este izgonit

19Și nimeni nu l-a moștenit.

Iată că omului cel rău,

Sămânță, în poporul său,

Nu-i va rămâne. N-o să-i fie

Măcar o rămășiță vie,

Acolo unde-a locuit.

20Neamuri care vor fi venit

În urmă-i, vor cădea-n uimire

Când vor vedea a lui pierire –

Iar cel cu care-a viețuit,

De groază, fi-va cotropit.

21Iată ce soartă au, mereu,

Cei ce nu știu de Dumnezeu.”