1 Petru 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Prezbiterilor, le vorbesc,

Căci vreau ca să îi sfătuiesc,

Pentru că eu, prezbiter sânt –

Martor al lui Hristos Cel Sfânt –

La tot ceea ce-a pătimit,

Și care, parte, am primit,

La slava Lui neprețuită

Care va fi descoperită:

2Neîncetat, voiesc să știți,

Ca turma să o păstoriți –

Turma lui Dumnezeu – căci iată,

Sub paza voastră-i așezată;

Nu pentru că siliți sunteți,

Ci voie bună să aveți,

În lucrul vostru, tot mereu,

Precum voiește Dumnezeu.

Nu pentru un câștig mârșav –

Căci asta ar fi foarte grav –

Să vă luptați, ci munciți bine,

Cu lepădare dar, de sine.

3Nu ca și cum v-ați fi făcut

Stăpâni, pe cei ce v-au căzut

La împărțeală, ci să știți,

Ca pildă, turmei, să îi fiți.

4Astfel, când marele Păstor

O să se-arete, tuturor –

Pe frunte – are să vă pună,

Atunci, a slavei Lui, cunună,

Care, eternă, se vădește,

Căci nicicând, nu se ofilește.

5La fel și voi, tinerilor,

Supuși să fiți bătrânilor,

Și-n legături, voiesc să fiți,

Doar cu smerenie-mpodobiți.

Căci împotrivă-i Dumnezeu,

La toți cei mândri, dar mereu,

Celor smeriți, El le dă har.

6Să vă smeriți voi, așadar,

Sub mâna tare-a Domnului,

Pentru ca El, la vremea Lui,

Să vă înalțe, sus, apoi.

7Asupra Lui, s-aruncați voi,

Grijile care le aveți,

Pentru că El – o să vedeți –

Cum că, de voi, se îngrijește

Și tot mereu, vă ocrotește.

8Întotdeauna, treji să stați,

Atenți să fiți și să vegheați,

Căci diavolul, care-i mereu,

Al vost’ potrivnic, ca un leu –

Care răcnește-nfuriat –

Vă dă târcoale, ne-ncetat,

Și caută-n orice clipită,

Pe cineva, ca să-l înghită.

9Tari, în credință, voi să fiți,

Ca lui să vă împotriviți,

Știind că-n lume-ai voștri frați,

La fel se află încercați,

Trecând și ei, prin suferință,

Ca voi, ca orișice ființă.

10Dar Dumnezeul harului –

Cel care-n bunătatea Lui,

La a Lui slavă, va adus,

Acuma, prin Hristos Iisus –

După ce o să suferiți

Puțin timp doar, desăvârșiți

O să vă facă. Vă-ntărește,

Putere-apoi, vă dăruiește

Și veți ajunge, negreșit,

Cu toți, atunci, de neclintit.

11Slava, puterea, tot mereu,

Fie ale lui Dumnezeu,

Acum, în anii care vin,

Și-n vecii vecilor! Amin.

12Aceste rânduri, ce le-am scris,

Eu, prin Silvan, vi le-am trimis –

De care, cred, neîndoios,

Că e un frate credincios.

V-am scris, ca să vă întăresc

Și ca să vă adeveresc

Că harul cel adevărat,

Pe care Dumnezeu l-a dat,

E cel pe care l-ați primit,

De care, voi v-ați alipit.

13Biserica aleasă, care,

În Babilon, sălaș, își are,

Trimite multă sănătate,

La toți – acum – prin acest frate.

Marcu, al meu fiu, v-a trimis,

Tot sănătate, când v-am scris.

Vă spuneți sănătate-apoi –

14La rândul vost’ – voi, între voi.

O sărutare, să vă dați,

De dragoste, când vă urați

De sănătate, cum v-am spus.

Vouă, cari, în Hristos Iisus,

Sunteți, eu vă urez apoi,

Ca pacea să fie cu voi,

Acum, în anii care vin,

Și până la sfârșit! Amin.”