Leviticul 24 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Rânduieli privitoare la sfeșnic

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Să poruncești, Eu te îndemn,

Să ți se-aducă untdelemn,

Să-l ai la sfeșnic, ne-ncetat,

Unde să ardă necurmat

Apoi, în candelele lui.

Deci ai să ceri poporului –

Copiilor lui Israel –

Ulei să-ți dea. Uleiu-acel

N-are să fie-amestecat,

Ci trebuie a fi curat

Și din măsline tescuite,

Ce sunt anume pregătite.

3Aron, uleiul dobândit,

Urmează a-l fi pregătit

Apoi, în fața Domnului,

Chiar în lăuntrul cortului,

„Al întâlnirii” denumit –

În locu-anume stabilit,

Dincoace de perdeaua care

E pusă ca despărțitoare.

În fața mărturiei Mele,

Să pună-n candelele-acele,

Uleiu-anume pregătit.

El arde-va, necontenit –

De-ndată ce se face seară,

Până când zori-au să apară –

În fața Domnului. Astfel

Aceasta – pentru Israel –

Este o lege, pe vecie,

Pe cari vor trebui s-o ție

Oamenii din al Meu popor,

Precum și toți urmașii lor.

4Pe sfeșnicul de aur, are

Să steie candelele care

Vor arde, pe brațele lui,

Mereu, în fața Domnului.”

Pâinile pentru punerea înainte

5„Douăsprezece turte, voi

Veți face, din făină-apoi –

Două zecimi de efă are

Ca să se ia, de fiecare.

6Pe două șiruri să le pui

Tu, înaintea Domnului,

Pe-o masă-anume așezată

Care, din aur, e lucrată.

Vei pune șase turte stând

Pe masă-n fiecare rând.

7Pe fiecare șir apoi,

Tămâie să mai puneți voi.

Ea trebuie a fi curată

Și, peste pâine, așezată –

Pentru aducere aminte,

A tot ce-a fost mai înainte –

Asemenea darului care

Este drept jertfă de mâncare

Adusă-n fața Domnului

Și arsă-n para focului.

8În orișice Sabat apoi,

Astfel de pâini, să puneți voi,

În fața Domnului Cel Sfânt.

Acesta e un legământ

Pe care-l fac, cu Israel

Și veșnic o să țină el.

9Pâinile-aduse – să se știe –

Pentru Aron, voiesc să fie

Și pentru cei cari fii îi sânt –

Să le mănânce-ntr-un loc sfânt.

Lucru prea sfânt e pentru ei –

Deci pentru preoții acei –

Aceste pâini, căci fiecare,

Parte-i din darul de mâncare,

Pus înaintea Domnului

Și ars de para focului.”

Pedeapsa împotriva hulitorilor și ucigașilor

10Un om – în tabără, venit –

Cu un bărbat israelit,

O ceartă-n urmă, a avut.

Omul acel era născut

Dintr-o evreică; tatăl lui

A fost fiu al Egiptului.

11Când se certau, omu-a hulit

Și-apoi, de furie orbit,

Frâu liber, gurii, el și-a dat

Și-ajuns-a de a blestemat

Numele Sfânt al Domnului.

Cei ce-auziră vorba lui,

Mâna, pe el, îndată-au pus

Și-apoi, la Moise, l-au adus.

Femeia cari l-a zămislit

Pe-acel om, fost-a Șelomit –

Fata lui Dibri era ea,

Iar după neam, din Dan, venea.

12Omul care a blestemat,

A fost, pe dată-ntemnițat,

Urmând ca Domnul să-i vorbească,

Lui Moise, și să-i poruncească

Ce trebuie făcut cu cel

Cari s-a purtat în acest fel.

13Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

14„Scoate-l afară, imediat,

Pe cel ce e întemnițat,

Pentru că, hule, a rostit!

Toți cei care l-au auzit,

Să se adune-n jurul lui

Și, peste capul omului,

Să-și pună mâna fiecare.

Apoi, întreaga adunare,

Cu pietre, îl va fi lovit,

Până când el va fi pierit.

15Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

„Oricine-i cel ce-a cutezat,

Pe Domnul, de-a-L fi blestemat,

Pentru păcatul săvârșit,

Are să fie pedepsit.

16Cel care-n nebunia lui,

Va blestema, al Domnului

Sfânt Nume, fi-va pedepsit:

Cu pietre, trebuie lovit,

De către-ntreaga adunare,

Până când omu-acela moare.

Oricine-ar fi omul acel –

Străin sau băștinaș – la fel,

Dacă pe Domnul L-a hulit,

Are să fie pedepsit.

17Atunci când unul, bunăoară,

Lovind pe altul, îl omoară,

Acela care a lovit,

Cu moartea, fi-va pedepsit.

18Cel ce ucide-un dobitoc,

Trebuie-a da altul, în loc,

Căci asta e a Mea povață:

Plătiți cu viața, pentru viață.

19Atunci când întâmpla-se-va

Ca să rănească cineva,

Pe-al său aproape, negreșit,

La rândul său, va fi rănit.

20Frântură dați, pentru frântură.

Veți folosi astă măsură,

Mereu. Deci să luați aminte:

Ochi pentru ochi, dinte la dinte.

Cel care, răni, a săvârșit,

La rândul său va fi rănit.

21Cine ucide-un dobitoc,

Are să dea un altu-n loc.

Acela care l-a lovit

Pe un alt om – și a pierit –

Să fie răsplătit la fel:

Ucis trebuie a fi el.

22Aceeași lege, să se știe

Cum că va trebui să fie

Pentru fiii lui Israel,

Cât și pentru străini, la fel.

Eu sunt al vostru Dumnezeu

Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”

23Moise, precum i-a poruncit

Domnul să spună, a vorbit

Copiilor lui Israel.

L-au scos afar’ apoi, pe cel

Care-a hulit, și l-au ucis

Cu pietre, precum Domnu-a zis.