Ezra 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Altarul arderilor

1În vremea când se potrivea

Luna a șaptea că-ncepea,

În ale lor cetăți ședeau

Cei cari din Israel erau.

Apoi, cu toți se adunară

Și la Ierusalim plecară.

2Atuncea Iosua – cel care,

Pe Ioțadac, părinte-l are –

Cu frații, cu Zorobabel –

Cari fiu îi e lui Șaltiel –

Fiind și el, de-asemenea,

Cu frații pe care-i avea,

Grabnic, la lucru au pornit

Și un altar I-au construit

Lui Dumnezeu, voind astfel,

Arderi de tot, să dea, pe el,

Pentru cinstirea Domnului,

După cum cere Legea Lui

Care, prin Moise, e venită

Și trebuie a fi-mplinită.

3Noul altar a fost făcut

Pe locul care l-a avut

Cu multă vreme înainte,

Chiar dacă ei luau aminte

La cei ce-n țară se aflau

Și chiar dacă speriați erau.

Jertfe-au adus cari se socot

A fi drept ardere de tot,

Când zorile s-au arătat

Și-apoi când seara s-a lăsat.

4A corturilor sărbătoare,

A prăznuit-o fiecare,

Așa după cum se cerea –

Cum se scrisese despre ea –

Și-arderi de tot au dăruit,

După cum fost-a poruncit

Că trebuie ca să se dea

În fiecare zi, din ea.

5După aceea, a fost dată

Jertfa ce este necurmată,

De lună nouă și cea care

Se-aduce pentru sărbătoare.

Pe lângă jertfele-arătate,

De-asemenea au mai fost date

Și jertfe care se vădeau

De bună voie, că erau.

Ele-au fost date Domnului,

De către-ntreg poporul Lui.

6Când luna-a șaptea începuse –

Din prima zi – au fost aduse

Jertfe în dar, cari se socot

A fi drept ardere de tot

Făcute-n cinstea Domnului,

Cu toate că la Templul Lui,

Lucrarea încă nu-ncepuse,

Căci temelii nu au fost puse.

7Au dat argint meșterilor

Pietrari, dar și tâmplarilor.

Au dat merinde și ulei

Și băutură la acei

Care de la Sidon erau

Sau celor cari din Tir veneau,

S-aducă lemn de cedru care

A trebuit adus pe mare,

Până la Iafo, din Liban,

Așa precum avură-n plan

Când învoire-au căpătat

Chiar de la Cir cari așezat

Fusese, drept stăpânitor,

Peste al Persiei popor.

Punerea temeliilor Templului

8Al doilea an se împlinise,

De când poporul se găsise

Liber, din nou, în țara lui,

Venit la Casa Domnului,

De la Ierusalim. Sosise

Luna a doua, când pornise,

La lucru, al lui Șaltiel

Fecior, chemat Zorobabel,

Cu ai săi frați și-asemenea,

Cu Iosua, cari se vădea

Fiul lui Ioțadac. Cu ei,

Erau preoți, Leviți și cei

Cari din robie-atunci scăpară

Și se întoarseră în țară.

Leviți-au fost cei ce vegheau

Lucrările ce se făceau.

De la ani douăzeci, în sus,

Erau toți cei pe cari i-au pus

Să fie supraveghetori

Pe lucru și pe lucrători.

9Iar Iosua, având cu el

Pe ai săi frați, pe Cadmiel –

Care de-asemeni s-a vădit

De ai lui frați că e-nsoțit –

Cu ai lui Henadad copii,

Dar și cu ai lui Iuda fii

Și cu Leviții, privegheau

Lucrările ce se făceau

La Casa Celui cari, mereu,

E-adevăratul Dumnezeu.

10Când lucrători-au început

Și temelie i-au făcut

Casei lui Dumnezeu, veniră

Toți preoții. Ei se gătiră

Cu straiele ce se cereau.

De-asemeni, trâmbițe purtau.

Leviții – fii cei pe care,

Asaf, urmași, în lume-i are –

Chimvalele și-au pregătit,

Așa precum a rânduit

David, când fost-a împărat,

Și-n acest fel L-au lăudat

Pe Dumnezeul Cel pe care

Neamul lui Israel Îl are.

11Cântau și-L preamăreau mereu,

Pe-al lui Israel Dumnezeu,

Zicând astfel: „Domnul e mare,

E bun și plin de îndurare,

Iar îndurarea Domnului

Ține în veacul veacului!”

Întreg poporul adunat,

Pe Dumnezeu, L-a lăudat

Și era plin de bucurie,

Că se pusese temelie,

Din nou, la Casa cea pe care,

Domnu-n Ierusalim o are.

12Dar mulți din preoți, iar cu ei

Și mulți dintre Leviți cei

Mai vârstnici, cu mulți din cei cari,

Peste familii sunt mai mari –

Cari sunt din cei ce au știut

Casa ce-a fost la început –

Când au văzut că se puneau

Iar temeliile, plângeau.

Alții, în schimb, de bucurie,

Chiote-au scos, de veselie,

13Încât nu s-a deosebit

Plânsul, de chiotul vădit

De bucurie. Mulți plângeau,

În timp ce alții chiuiau,

Iar gălăgia lor cea mare

Se auzea din depărtare.