Iov 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Cuvântarea lui Bildad

1Bildad, din Șuah, a luat

Cuvântul: „Noi te-am ascultat!

2Dar până când ai să vorbești,

Astfel? Oare, nu te gândești

Că vorbele-ți rostite sânt

Precum e un puternic vânt?

3Pe cel drept îl răstoarnă, oare,

Domnul? Sau El o să doboare

4Dreptatea? De-au păcătuit

Ai tăi copii, i-a pedepsit

Dându-i pe a păcatului

Mână, dacă-mpotriva Lui

Greșit-au. Iată sfatul meu:

5Dacă alergi la Dumnezeu –

Fiind curat, neprihănit –

Și-L rogi, atuncea, negreșit,

6El va veghea asupra ta,

Și iarăși îți vei căpăta

A locuinței fericire.

7Astfel, vechea ta propășire,

Cu mult mai mică va să fie,

Decât acea care-o să vie.”

8„Știți ce anume au făcut

Acei din neamul ce-a trecut:

Privește a părinților

Pățanii! Din greșeala lor,

Să învățăm, să nu greșim

9Și noi, căci prea puține știm!

De ieri, ne-aflăm pe-acest pământ,

Iar ale noastre zile sânt

10O umbră. Ei au să te-nvețe –

Din inimă-ți vor da povețe –

11Spunând așa: „Papura, oare,

Va crește, dacă baltă n-are?

Trestia iese la iveală,

Dacă nu are umezeală?

12Verde fiind și netăiată,

Mai repede va fi uscată

Decât cum alte ierburi sânt.

13La fel, cu cei de pe pământ –

Care, de Domnul, au uitat –

Se-ntâmplă, cum s-a întâmplat

Cu iarba. Cel nelegiuit,

De Dumnezeu, e pedepsit.

Nădejdea îi e nimicită.

14Încrederea îi e zdrobită

Și-o pânză de păianjen are,

Drept sprijin. El nu este tare:

15Pe casa lui e bizuit,

Dar adăpost nu a găsit

În ea, căci de necazul vine,

‘Geaba de-ai ei pereți, se ține!

16Când soarele îi dăruiește

A sa lumină, înverzește

Și ramurile și le-ntinde

Ca astfel să poată cuprinde,

Cu umbra-i, toată-a sa grădină.

17Își vâră a lui rădăcină,

Prin pietre și-adânc se afundă,

Până la ziduri să pătrundă.

18Dar rădăcinile lui, lungi,

Nu îl ajută: dacă-l smulgi

Din locu-n care a crescut,

„Nu știu să te fi cunoscut” –

Va zice locu-acel – „vreodat’!”

Și-astfel, de el, s-a lepădat.

19Așa-s și desfătările

Ieșite din cărările

Zilelor lui. El a pierit,

Iar din pământ au răsărit,

În urmă, alții, după el.

20Dar Dumnezeu este Acel

Care, pe cel neprihănit,

Nu l-a lăsat neocrotit,

Iar pe cei răi i-a lepădat.

21Ba mai mult! Bucurii i-a dat

Neprihănitului; se știe

Că strigăte de veselie,

În gura lui, apoi, a pus.

22Aminte ia, la ce ți-am spus!

Vrăjmașii tăi vor fi stârpiți

Și de rușine-acoperiți!

Ale lor corturi au să piară

Și-ai lor urmași au să dispară!”