Zaharia 10 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Cereți ca Domnul să dea iară,

Ploaia ce cade-n primăvară.

El scoate fulgerele – iată –

Și dă o ploaie-mbelșugată,

Făcând astfel ca să învie

Toată verdeața din câmpie.

2Toți terafimii se vădesc

Cum că nimicuri doar vorbesc,

Iar ghicitori-au prorocit

Numai minciuni, necontenit.

Visele cu deșertăciuni

Mângâie doar, spunând minciuni.

De-aceea, ei sunt rătăciți.

De-aceea, sunt nenorociți

Și sunt asemeni turmelor

Ce se vădesc fără păstor.

3„A Mea mânie s-a aprins

Și-apoi către păstori s-a-ntins.

Iată dar că acum voiesc,

Pe țapi, ca să îi pedepsesc.”

Al oștii Domn turma-Și veghează.

Casa lui Iuda cercetează,

Căci El are s-o facă-apoi,

Cum e al Său cal de război,

De slavă plin neîncetat

Și-n bătălie încercat.

4Din el ieși-va Piatra care,

În vârful lui, unghiul o are.

Țărușul va ieși, apoi,

Din el, și arcul de război,

Precum și toți aceia cari

Vor fi drept căpetenii mari.

5Asemenea vitejilor

Care zdrobesc sub pașii lor

Noroiu-n ulițe aflat,

Vor fi cu toți, căci ne-ncetat,

Domnul cu ei are să fie

Și-i va-nsoți în bătălie.

Toți călăreții încercați

Au să rămână rușinați.

6„Casa lui Iuda o-ntăresc

Și-n urmă am să izbăvesc

Și casele cele pe care,

Pe-acest pământ, Iosif le are.

De ei Mi-e milă, iar apoi

Îi voi aduce înapoi

Și-i fac precum au fost odat’,

De parcă nu i-am lepădat.

Eu am să îi ascult mereu,

Căci le sunt Domn și Dumnezeu.

7Iar Efraim are să fie

Ca un viteaz și bucurie

În inimă, ca și de vin,

Avea-va-n vremile ce vin.

Lucrul acesta-l vor vedea

Ai lor feciori și vor avea,

În inimi, numai veselie,

Căci Domnul le e bucurie.

8Atunci, din fluier, am să sun

Și-n acest fel am să-i adun,

Fiindcă i-am răscumpărat.

Vor fi precum au fost odat’,

Pentru că – iată – bunăoară,

Sporesc precum odinioară.

9Printre popoare-i risipesc

Și-acolo unde se găsesc,

De Mine au să-și amintească.

Cu-ai lor copii au să trăiască

Și au să se întoarcă-apoi.

10Îi voi aduce înapoi

De prin Egipt; de-asemenea,

I-aduc și din Asiria,

Și în Liban am să îi pun

Și-n Galaad am să-i adun,

Încât ținuturile-acele

Se vor vădi mici a fie ele,

Pentru al lor mare popor.

11Căci prin strâmtoarea mărilor

Are să treacă Israel.

Atunci, o să lovească el,

În valul mării și, de-ndat’,

Adâncul Nil va fi uscat.

Frântă va fi Asiria.

Toiagul care cârmuia

La Egipteni, peste-a lor țară,

Atunci va trebui să piară.

12Acele vremuri, când sosesc,

În Domnul am să-i întăresc

Și vor umbla-n Numele Lui” –

Zice Cuvântul Domnului.