Marcu 15 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iisus înaintea lui Pilat

1Când zorii au îndepărtat

Al nopții văl întunecat,

Cei mai de seamă din preoți,

Cu cărturarii și cu toți

Membrii Soborului, veniră,

Degrabă, și se sfătuiră.

Iisus a fost, apoi, legat

Și dat pe mâna lui Pilat.

2Acesta, binevoitor,

„Ești Rege al Iudeilor?” –

L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus,

Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.

3De multe, fost-a acuzat,

De preoți, dar n-a ripostat.

4„I-auzi pe-acești oameni ce zic?

Tu nu ai, de răspuns, nimic?” –

L-a întrebat Pilat. Iisus,

Nici un cuvânt, însă, n-a spus,

5Lăsându-l, astfel, pe Pilat,

Peste măsură de mirat.

Hotărârea de moarte întărită

6Când Paștele se prăznuia,

Pilat, mereu, obișnuia,

A slobozi noroadelor,

Un condamnat, pe voia lor.

7Atunci, zăcea în închisoare,

Un om, numit Baraba, care,

Într-o răscoală, a ucis

Pe cineva, fiind închis.

8Gloata ceru, de la Pilat,

Ca să îi dea un condamnat,

Așa cum datina era.

9„Pe cine vreți a ‘libera?” –

A zis Pilat, către popor.

„Pe Regele Iudeilor?”

10În acest fel, el a vorbit,

Știind cât e de pizmuit

Iisus, de către cărturari,

Bătrâni și preoții cei mari,

Și că doar pizma i-a-ndemnat,

Pe a lui mână, de L-au dat.

11Dar preoții cei mai de seamă –

Care-ncepură să se teamă

Că ar putea fi scos Iisus,

Din temniță – gloatei i-au spus

Să ceară-a fi eliberat

Baraba, de către Pilat.

12„Acum, să-mi spuneți, ce doriți

Să-i fac, Celui ce Îl numiți

Drept „Rege al Iudeilor”?” –

A zis Pilat, către popor.

13Întreg norodul a răcnit:

„Vrem ca să fie răstignit!”

14„Dar ce-a făcut?” – zise Pilat.

„Să-L răstignești!” – gloata-a strigat.

15Voind a fi pe placul lor,

Pilat – marele dregător –

Dorința, le-a îndeplinit.

Baraba fost-a slobozit,

Și-n timpu-acesta, pe Iisus,

Să-L bată cu nuiele-a pus,

‘Nainte de-a fi răstignit.

16Ostași-atunci, L-au îmbrâncit

În curtea marelui palat

17Și-n purpură L-au îmbrăcat.

Au împletit și o cunună,

De spini, pe cap, ca să I-o pună.

18Apoi, toți au strigat, râzând:

„Cu plecăciune!”, și, pe rând

I-au zis: „Mărite Împărat,

Peste Iudei, înscăunat!”

19În cap, c-o trestie-L loveau,

De câte ori îngenuncheau

În fața Lui. Când, în sfârșit,

20Batjocurile-au isprăvit,

De purpură L-au dezbrăcat,

Cu haina Lui L-au îmbrăcat,

Iar când fu totul pregătit,

L-au dus să fie răstignit.

Răstignirea

21Să ducă crucea lui Iisus,

Ostașii, pe un om l-au pus.

Acesta, Simon, se numea

Și în Cirena locuia.

El, doi feciori, a dobândit:

Pe Alexandru, la primit,

Întâiul, și a fost urmat

De cel cari, Ruf, era chemat.

Convoiul a pornit la drum,

Iar Simon Îi ducea, acum,

Crucea, care L-a apăsat,

22Și-ncet, pe coastă, a urcat.

Dealul acela se numea

„Golgota” și se întindea

Aproape de Ierusalim,

Iar al său numele îl găsim

Al „Căpățânii”-n tălmăcire.

23Pe dealu-acela, avem știre

Că, lui Iisus, să bea, I-au dat –

Soldații – vin amestecat

Cu smirnă, însă, El n-a vrut –

Capul Și-a-ntors și n-a băut.

24Pe cruce-apoi, L-au răstignit,

Și hainele-I le-au împărțit,

Trăgând la sorți, ca fiecare,

Să poată ști ce parte are.

25La ceasu-al treilea, a fost dus,

Pe deal, de către-ostași, Iisus.

26De-asupra crucii, un soldat,

O însemnare-a așezat,

Pe care fost-a scrijelită

Vina ce Îi era găsită.

Norodul, cari pe deal s-a dus,

Putea citi scrisul: „Iisus,

Împărat al Iudeilor”.

27Pe dealul Căpățânilor,

Lângă Iisus, au răstignit

Și doi tâlhari. S-au potrivit,

Unul în dreapta lui Iisus,

Iar celălalt, la stânga-I pus.

28Astfel, Scriptura s-a-mplinit:

„În rând cu cel nelegiuit,

Cel ce era nevinovat,

Acuma, este așezat”.

Batjocurile trecătorilor

29Toți trecătorii Îl priveau

Și, batjocoritori, ziceau:

„Tu, care-ai zis că Templu-l strici

Și în trei zile îl ridici,

30Acum, ai face foarte bine,

Dacă Te-ai mântui pe Tine

Și, de pe cruce-ai să pogori.

Haide! Sau, poate vrei să mori?!”

31La fel, și preoții cei mari,

Cu-ai lor bătrâni și cărturari,

Își băteau joc de El, zicând:

„Pe mulți i-a mântuit, dar când,

Chiar El trebuie mântuit,

32Nu poate! Dacă S-a numit

„Hristos”, „Rege-al lui Israel”,

Coboare, și vom crede-n El!”

Chiar și tâlharii condamnați,

Atuncea, și crucificați –

Deși același chin răbdau –

Tot în batjocură-I vorbeau.

Moartea lui Iisus

33De la ceasul al șaselea

Și până la al nouălea,

Un văl de beznă s-a întins

Și toată țara a cuprins.

34Când ceasu-al nouălea s-a dus,

Cu glas tare, strigă Iisus –

Menit să-nfrunte-ai vremii ani –

„O, Eloi! Lama Sabactani!”

Aceasta-nseamnă, tălmăcit,

„Doamne, de ce M-ai părăsit?”

35Unii, din cei care stăteau,

Acolo și, la El, priveau,

Au zis: „Dar asta, ce să fie?!

Sigur, îl strigă pe Ilie!”

36Degrabă, cineva s-a dus

Și un burete a adus,

Pe care-ntâi l-a înmuiat

Bine-n oțet. L-a ridicat –

Fiind într-o trestie pus –

Să poată bea, din el, Iisus.

37Dar El n-a vrut, ci-a mai strigat

Odat’, și-apoi, Duhul Și-a dat.

38Perdeaua-n Templu așezată,

În două fost-a sfâșiată.

39Sutașul care L-a păzit,

A spus, văzând că a murit:

„A fost, precum a zis mereu:

A fost, Fiul lui Dumnezeu.”

40Multe femei, pe deal, erau –

Mai la oparte – și priveau

La cele ce s-au întâmplat.

Printre acelea, s-au aflat:

Maria – ea se mai numea

Și Magdalina; o-nsoțea

Maria – a lui Iacov mamă,

Și a lui Iose; fără teamă,

De ele, s-a alăturat

Și Salome. Ele-au plecat,

41Din Galileea, cu Iisus.

Și din Ierusalim s-au dus,

Multe femei, să-L însoțească

Și, ne-ncetat, să Îi slujească.

Îngroparea lui Iisus

42Când înserarea s-a lăsat –

Fiind ‘nainte de Sabat –

43Un om, acolo, a sosit.

Acela, Iosif, s-a numit,

Și locuia-n Arimateea.

El ocupa, în vremea ‘ceea,

Locul de sfetnic, în Sobor.

Omul acela, răbdător,

Pe lume, aștepta să vie,

A Domnului Împărăție.

Deci Iosif, la Pilat, s-a dus,

Să ceară trupul lui Iisus.

44Pilat s-a minunat, aflând

Că a murit, așa curând.

Ne-ncrezător, el l-a chemat

Pe-al său sutaș și-a întrebat,

Dacă Iisus, chiar, a murit.

45Sutașul i-a istorisit

Tot ceea ce s-a întâmplat.

Fiind, astfel, încredințat

De moartea Lui, a poruncit,

Lui Iosif, a-i fi dăruit

Trupul. Acesta L-a luat,

46De pe-a Lui cruce; L-a-nfășat

Cu in, din pânză nepătată –

Nouă, atuncea cumpărată –

Punându-L într-o grotă-adâncă –

Într-un mormânt săpat în stâncă.

O piatră mare-a prăvălit,

Drept ușă, Celui adormit.

47Maria Magdalina sta

Și-n jur, atentă, se uita,

Fiind cu cealaltă Marie –

Mama lui Iose – ca să știe

Unde-L va duce pe Iisus

Și, în ce loc, El va fi pus.