2 Împărați 13 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Domnia lui Ioahaz în Israel

1Ani douăzeci și trei avea

Ioas, de când împărățea

În Iuda. El este cel care –

Cum e știut – drept tată-l are,

Pe cel chemat Ahazia.

Atuncea, la Samaria,

Fiul lui Iehu a venit

Și-n Israel a stăpânit.

El, Ioahaz, era chemat.

Șaptesprezece ani a stat

Pe tron, apoi, în Israel.

2Doar lucruri rele-a făcut el –

Mereu – în fața Domnului,

La fel ca-naintașul lui

Cari fost-a fiul lui Nebat,

Ieroboam fiind chemat

Și în păcate, după el,

Trăsese-ntregul Israel.

3Domnul, atunci, S-a mâniat

Și-n felu-acesta, a lăsat

Să cadă-ntregul Israel,

În mâinile lui Hazael,

Cel care fost-a împărat,

În Siria. Domnu-a lăsat

Să cadă-apoi, al Său popor,

În mână la al lui fecior,

Cari, Ben-Hadad, a fost numit.

Atâta timp cât au trăit

Ei, cu asprime, s-au purtat,

Cu Israel, neîncetat.

4Dar Ioahaz, când a venit

Și-n Israel a-mpărățit,

Lui Dumnezeu, el s-a rugat,

Iar Domnu-apoi l-a ascultat,

Văzând cât o ducea de rău,

Sub Sirieni, poporul Său.

5De-aceea, un izbăvitor

A adus El, pentru popor.

Israeliții au scăpat

De Sirieni și-apoi au stat

În corturi iar, ca la-nceput,

6Însă ei nu s-au abătut

De la păcatele pe care,

Acela care-a fost mai mare –

Ieroboam – în Israel,

Le-a făptuit, trăgând astfel,

Întreg poporul în păcat.

Israeliții au călcat

Pe calea împăratului

Ieroboam. Ca-n vremea lui,

Al Astarteei stâlp ședea

Și-atuncea, la Samaria.

7Din tot poporul cari scăpase

De Sirieni, Domnu-i lăsase

Doar zece mii de pedestrași

Lui Ioahaz, iar călărași,

Numai cincizeci. De-asemenea,

Puține care, el avea:

De toate, zece au fost ele.

Restul oștirilor acele

Pe care Israel le-avuse,

De Sirieni au fost distruse.

8Dar toate câte-au fost făcute

De Ioahaz, nu sunt trecute

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Care-au domnit în Israel?

9Când Ioahaz pieri și el,

De către-ai săi a fost luat

Și la Samaria-ngropat.

Pe a lui urmă, a venit

Ioas – al său fiu – și-a domnit.

Ioas

10Treizeci și trei de ani avea

Ioas, de când împărățea

Fiind – în Iuda – împărat,

Atunci când fost-a-nscăunat

Nou-mpărat în Israel.

Ioas era-mpărat și el

Și șaisprezece ani avea

Ca la Samaria să stea.

Ioas era acela care,

Pe Ioahaz, părinte-l are.

11Cât a domnit, el a făcut

Doar lucruri ce nu I-au plăcut

Lui Dumnezeu. S-a purtat rău,

La fel ca-naintașul său

Ieroboam, acela care –

Părinte – pe Nebat, îl are

Și în păcate după el,

A tras întregul Israel.

12Dar toate câte le-a făcut

Ioas, oare nu s-au trecut

În cărțile Cronicilor

Ce sunt ale-mpăraților

Care-au domnit în Israel?

Războiul ce-a fost dus de el –

Cu cel ce-n Iuda stăpânea

Și se chema Ahazia –

Nu tot acolo-i amintit?

13Când împăratul a murit,

Fost-a-n Samaria-ngropat.

Pe tron, în locu-i, s-a urcat

Ieroboam, care – astfel –

A-mpărățit în Israel.

Moartea lui Elisei

14O cruntă boală l-a lovit

Pe Elisei, și a murit.

Când încă era-n viață el,

Cel ce domnea în Israel –

Ioas – s-a dus de l-a cătat.

În casa lui când a intrat,

A plâns zicând aste cuvinte:

„Părinte! Oh! Al meu părinte!”,

Și-apoi: „Carul lui Israel

Și călărimea lui, la fel!”,

15Iar Elisei a cuvântat:

„Ia-ți arcul cu săgeți, de-ndat!”

Ioas, atuncea, a făcut

Așa precum i s-a cerut.

16Încoardă-ți arcul!” – a mai spus

Iar Elisei. Apoi și-a pus,

Încetișor, mâinile lui,

Pe cele-ale-mpăratului.

17„Deschide geamul!”– i-a mai zis.

El s-a grăbit și l-a dechis,

Iar Elisei a poruncit:

„Trage, acum, spre răsărit!

Astă săgeată, să ai știre,

Că este pentru izbăvire.

Ea-i dar, din partea Domnului,

Pentru întreg poporul Lui.

Pe Sirieni, tu ai să-i bați

Când – la Afec – sunt adunați.

Acolo ai să îi lovești

Și-n urmă ai să-i nimicești.

18Mai ia săgeți!” – a poruncit

Iar Elisei. El s-a grăbit

Să împlinească-al său cuvânt.

„Acuma, trage în pământ” –

Mai zise Elisei, iar el

A împlântat, în locu-acel,

De-ndată, trei săgeți. Apoi,

Se-ntoarse la proroc, ‘napoi.

19Prorocu-atunci s-a mâniat

Și plin de ciudă, la-ntrebat:

„Să-mi spui dar, de ce te-ai oprit?

Căci trebuia să fi lovit

Pământul, de cinci, șase ori!

Acum, însă, doar de trei ori,

Au să înfrângă-ai tăi oșteni,

Armatele de Sirieni.”

20Prorocu-n urmă a murit.

Întreg poporul l-a jelit

Și-ntr-un mormânt l-au așezat,

Lângă ai săi adăugat.

Apoi, în anul următor,

Peste-al lui Israel popor,

Cete de pradă au venit,

Cari din Moab au năvălit.

21Israeliții îngropau

Pe cineva. Când îl duceau

Spre groapă, ei s-au pomenit

Că Moabiți-au năvălit.

Speriați, pe mort l-au aruncat

Într-un mormânt, aproape-aflat,

Fugind apoi. S-a potrivit

Ca groapa-n care l-au zvârlit

Pe mortul lor oameni-acei,

Să fie a lui Elisei.

Atunci când trupul mortului,

De oasele prorocului

Se-atinse, mortul a-nviat

Și din mormânt s-a ridicat.

22Cât timp trăit-a Ioahaz,

Lovit a fost – de greu necaz –

Întreg poporul Israel,

Căci asuprit de Hazael –

Cari fost-a-n Siria-mpărat –

Ajunse-a fi, neîncetat.

23Dar Dumnezeu Și-a amintit

De-al Său popor și – negreșit –

De-Avram, Isac și Iacov care

L-au ascultat, fără-ncetare,

Urmând al Domnului cuvânt,

Precum și de-al Său legământ.

De-aceea, El s-a îndurat

De-ai Săi și nu i-a mai lăsat

Pe Sirieni, să-I asuprească

Poporul, și să-l nimicească.

24Apoi, s-a stins și Hazael,

Iar Sirienii – după el –

Pe fiul său l-au așezat –

Pe Ben-Hadad – ca împărat.

25Cât a fost el stăpânitor

Peste al Siriei popor,

Veni Ioas – acela care,

Pe Ioahaz, părinte-l are –

Și cu război câștigă el,

Cetăți pe care Hazael

Le smulse de la Ioahaz,

În vremurile de necaz.

Ioas, trei lupte, a purtat

Cu Siria, și-a câștigat

Cetățile, în urma lor,

Pierdute de al său popor.