Matei 28 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Învierea lui Iisus

1Când s-a sfârșit acel Sabat

Și-al nopții văl s-a ridicat

Spre-ntâia zi din săptămână,

Două femei urcară până

La locul unde, îngropat,

A fost Iisus. L-au căutat –

Atunci – Maria, însoțită

Tot de Maria – cea numită

Și Magdalina. S-au speriat,

Simțind, când s-au apropiat,

2Acel cutremur de pământ,

Văzând piatra de pe mormânt,

Urnită de pe gura lui,

De un înger al Domnului.

3Ca fulgerul, el apărea,

Cu haine albe ca de nea,

Șezând pe piatra prăvălită.

4Ceata străjerilor – lovită

De-o tulburare de ne-nvins –

Părea că rădăcini a prins

Și toți, ca morți, au împietrit.

5Atunci, îngerul a vorbit

Femeilor: „Nu vă speriați!

Eu știu că voi Îl căutați

Pe Cel ce fost-a răstignit.

6Însă degeaba ați venit:

Iisus, din morți, a înviat,

Așa precum va înștiințat!

Veniți acum, ca să vedeți,

7Unde-a zăcut. Apoi, duceți

Vestea, discipolilor Lui,

Despre-nvierea Domnului!

În Galileea, veți putea –

Curând – cu toții, a-L vedea.”

Iisus Se arată femeilor

8Femeile-au plecat, zorite –

De câte-au văzut, năucite,

Voioase-n sufletele lor –

Să ducă ucenicilor –

Așa cum îngerul le-a spus –

Vestea-nvierii lui Iisus.

9Dar iată că le-a-ntâmpinat

Însuși Iisus. Ele, de-ndat’,

S-au închinat, pân’ la pământ.

Picioarele Celui Prea Sfânt,

Apoi, în brațe, le-au cuprins.

„Vă bucurați, căci am învins!” –

10Le-a zis Iisus. „Să n-aveți teamă,

Căci după cum băgați de seamă,

Sunt viu! Voiesc să-i înștiințați,

Despre ăst fapt, pe ai Mei frați,

Pe care, iată, am de gând,

Să îi revăd cât mai curând.

Așa să spuneți. De aceea,

Să vină toți, în Galileea!”

Ademenirea străjerilor

11Străjerii, când și-au revenit,

Au trimis soli de-au povestit

Tot, preoților din cetate,

Despre minunile-ntâmplate.

12Degrabă, preoții, la sfat –

Cu cei bătrâni – s-au așezat.

Apoi, le-au dat, străjerilor,

Bani, cumpărând tăcerea lor;

13Le-au zis: „Spuneți norodului,

Că noaptea, ucenicii Lui –

Pe când straja a adormit –

S-au furișat și L-au răpit,

Luându-L din mormântul Lui,

Spre-a dovedi poporului,

Că El, din morți, a înviat.

Nu-i credeți! Nu-i adevărat!”

14De cumva, fi-va auzit

Ceea ce noi v-am poruncit,

De către dregător, să știți,

Că voi, nimic, n-o să pățiți.

Vom ști noi, cum să îi vorbim,

Și astfel, o să-l potolim.”

15Ostașii, banii, i-au luat,

Făcând precum i-au învățat;

Iar zvonul că a fost răpit

Iisus, iute s-a răspândit,

Până acum, printre Iudei –

Căci au crezut ce le-au spus ei.

Arătarea lui Iisus în Galileea

16Cei unsprezece au pornit,

Așa precum le-a poruncit

Domnul Iisus, în vremea ‘ceea,

Să-L întâlnească-n Galileea.

17Când L-au văzut, s-au închinat

În fața Lui. S-au bucurat,

Dar unii s-au cam îndoit.

18Iisus, atuncea, le-a vorbit:

„Puterea, de la Tatăl Sfânt,

Mi-e dată-n cer și pe pământ!

19Fiți gata să plecați la drum!

Veți face ucenici, de-acum,

Din neamurile care sânt,

Azi, risipite pe pământ.

Iată cum vreau ca să lucrați:

Pe toți o să îi botezați

În Numele Tatălui Meu,

Al Fiului Lui Dumnezeu,

Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,

20Că toți trebuie învățați

De a păzi ce-am poruncit,

Și de-a-mplini ce-i de-mplinit.

Să nu vă temeți în nevoi!

În toate zilele-s cu voi:

Acum, în anii care vin,

Și până la sfârșit. Amin.”