Ezechiel 18 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Răsplătirile dumnezeiești

1Cuvântul Domnului, apoi,

2M-a întrebat: „De ce, la voi –

În Israel – o zicătoare

O folosiți într-una? Oare,

De ce ziceți, neîncetat,

Că „Aguridă au mâncat

Părinții, însă la sfârșit,

Iată că li s-au sterpezit

Dinții copiilor, mereu”?

3De-aceea, Domnul Dumnezeu

A zis apoi: „Pe viața Mea,

Că nimeni nu va mai avea,

De-acum, prilej, în Israel,

Ca să vorbească-n acest fel.

4Iată că sufletele-aflate,

În lume, ale mele-s toate.

E-al Meu sufletul fiului,

La fel și cel al tatălui.

Sufletul ce-a păcătuit

Are să moară, negreșit.

5Omul cel drept care arată

Că face dreaptă judecată,

6Acela care nu mănâncă –

În munte, sus, urcat pe stâncă –

Din carnea jertfei închinată

Spre a fi idolilor dată;

Și nu privește spre cei care,

Drept idoli, Israel îi are;

Nu-i necinstește-aproapelui

Nevasta, iar de soața lui

Nu se atinge niciodată

Atunci când este necurată;

7Care, pe nimeni, n-asuprește;

Care, nimica, nu răpește;

Cari dă-napoi zălogul dat

De cel ce-i e îndatorat;

Cari dăruie, din pâinea lui,

O parte, și flămândului;

Cari cu o haină-l învelește

Pe cel ce, gol, se dovedește;

8Care – când dă cu împrumut –

Dobândă nu a mai cerut,

Nici camătă nu a luat;

Acela care-a arătat

Că-și trage mâna înapoi

De la nelegiuiri și-apoi,

În pricinile-nfățișate

Judecă doar după dreptate;

9Cari, legile, Mi le păzește,

Poruncile Mi le-mplinește –

Lucrând doar cu credincioșie –

Omul acela, să se știe

Că este drept este cinstit

Și-o să trăiască, negreșit,

Pentru că Domnul este Cel

Care-a vorbit în acest fel.”

10Dacă un fiu, acel om are,

Iute și mânios, fiu care,

Să verse sânge vrea, sau el

Va face lucruri de-acest fel;

11Dacă acel fiu nu se ia

După purtarea ce-o avea

Al său părinte – dovedit

Precum că e neprihănit –

Ci sus pe munți, el va urca,

Pe stânci, carne, spre a mânca;

Sau necinstește pe cea care,

Soață, al său aproape-o are;

12Îl asuprește pe lipsit

Și pe cel ce-i nenorocit;

Răpește și nu dă apoi,

Zălogul cel luat, ‘napoi;

Spre idoli, ochii și-i rotește

Și urâciuni doar săvârșește;

13Dă cu dobândă, împrumut,

Și-n urmă camătă-a cerut;

Rămâne-va acel om, viu,

Trăind printr-un astfel de fiu?

N-o să trăiască! Negreșit,

Fiul acel a săvârșit

Doar urâciuni. În acest fel,

Va trebui să moară el.

Sângele celui ce e rău

Să cadă peste capul său!

14Atunci când omul, un fiu, are,

Cari vede relele pe care

Le-a făcut tatăl său, iar el –

În urmă – nu face la fel;

15Dacă acel fiu nu mănâncă,

În munte, sus, carne, pe stâncă;

Nici nu privește spre cei care,

Drept idoli, Israel îi are;

Nu-i necinstește-aproapelui

Soața, împins de pofta lui;

16Dacă pe nimeni n-asuprește,

Dacă nimica nu răpește

Dând înapoi zălogul dat

De cel ce-i e îndatorat

Și nu răpește pâinea lui,

Ci pâine-i dă, flămândului;

Dacă apoi, îl învelește

Pe cel ce, gol, se dovedește

17Și-apoi când dă cu împrumut,

Dobândă nu a mai cerut,

Nici camătă nu a luat;

Acela care-a arătat

Că-și trage mâna înapoi

De la nelegiuiri și-apoi,

Legile Mele le păzește,

Poruncile Mi le-mplinește,

Nu o să moară, negreșit,

Chiar dacă e nelegiuit

Al său părinte, ci astfel,

Are să viețuiască el.

18Apoi, cât despre tatăl său –

Care-a făcut ce este rău,

Care a fost asupritor

Cu ceilalți oameni din popor,

Și de la alții a răpit –

Are să piară, negreșit,

Din mijlocul poporului,

Pentru nelegiuirea lui!”

19„Cu toate-acestea, însă, voi

Veniți și întrebați apoi:

„De ce nu poartă un fecior,

Pedeapsa făr’delegilor

Tatălui său?” Iată, vă spun:

Pentru că fiul este bun.

Neprihănit s-a arătat

Și cu dreptate a lucrat.

Poruncile Mi le-a păzit,

Iar legile Mi le-a-mplinit.

De-aceea – negreșit – trăiește!

20Sufletul cari păcătuiește,

Acela însă o să cadă

În ale morții gheare, pradă.

Fiul – să poarte – nu mai are,

Nelegiuirea cea pe care

A săvârșit-o tatăl său,

Căci răutatea celui rău

Va fi asupră-i negreșit,

Iar peste cel neprihănit,

Neîncetat, se va lăsa

Numai neprihănirea sa.

21Dar dacă cel rău, înapoi,

Are să se întoarcă-apoi,

De la păcatele pe care

Le-a săvârșit fără-ncetare –

Păzind legea ce-am rânduit

Și ceea ce am poruncit,

Fiind acum drept și plăcut –

Chiar dacă rele a făcut

În a lui viață, prima oară,

Omul acela n-o să moară.

22Fărădelegile lui, toate –

Atuncea – îi vor fi uitate,

Din pricină că a trăit

Ca și un om neprihănit.

Omul acela – bunăoară –

O să trăiască, n-o să moară.

23Doresc Eu oare, ne-ndoios,

Moartea celui ce-i păcătos?” –

Întreabă Domnul Dumnezeu.

„Dar, mai degrabă, nu vreau Eu,

Să-și lase el, calea cea rea,

Pe cari, ‘nainte, o avea

Și-n acest fel, să reușească

Omul acela să trăiască?

24Dar dacă cel neprihănit

Se va abate, la sfârșit,

De la a lui neprihănire

Și-apoi, mânat de o rea fire,

Va face urâciuni, știute

Că de cel rău doar sunt făcute,

Ar putea el să reușească,

În acest fel, să mai trăiască?

Nu! Iar neprihănirea-i toată,

Avută-ntâi, va fi uitată,

Pentru că omul s-a dedat

La făr’delegi și la păcat.

De-aceea-n rele – bunăoară –

Omul acela o să moară.

25Voi ziceți: „Iată dar, că nu-i

Dreaptă cărarea Domnului!”

Ascultă dar, casă pe care,

Neamul lui Israel o are!

Nu este dreaptă calea Mea?

Dar nu credeți că s-ar putea

Ca să nu fie drepte-apoi

Cărările ce le-aveți voi?

26Dar dacă cel neprihănit

Se va abate, la sfârșit,

De la a lui neprihănire

Și-apoi, mânat de o rea fire,

Nelegiuiri doar săvârșește

Și o să moară, se vădește

Precum că moartea i-a venit,

Căci făr’delegi a săvârșit.

27Dar dacă cel rău, înapoi,

Are să se întoarcă-apoi,

De la păcatele pe care

Le-a săvârșit fără-ncetare –

Făcând ceea ce-i drept și bine –

Sufletu-n viață și-l va ține.

28Atunci când omul reușește,

Ochi-a deschide și privește

În jurul său și-a priceput

Că numai rele a făcut –

Iar de la făr’delegi, apoi,

Se va întoarce înapoi –

Omul acela – bunăoară –

O să trăiască, n-o să moară.”

29Dar iată, însă, în ce fel,

A zis casa lui Israel,

Despre cărarea Domnului:

„Nu este dreaptă calea Lui!”

Ascultă dar, casă pe care,

Neamul lui Israel o are!

Nu este dreaptă calea Mea?

Dar nu credeți că s-ar putea

Ca să nu fie drepte-apoi

Cărările ce le-aveți voi?

30Voi judeca pe fiecare,

Doar după calea ce o are!

Tu, casă a lui Israel,

Așa voi face!” – a zis Cel

Care e Domn și Dumnezeu.

„De-aceea, vă îndemn mereu:

De la fărădelegi apoi,

Abateți-vă grabnic voi!

Nu vă lăsați mânați de fire,

Să nu vă ducă la pieire!

31De făr’delegi, vă depărtați!

De ele, să vă lepădați!

De-o nouă inimă, apoi,

Și de-un duh nou, faceți rost voi.

De ce vrei ca să mori, astfel,

Tu, casă a lui Israel?

32Eu nu doresc nicicând, sub soare,

Moartea acelui care moare” –

A zis Cel care e mereu,

Domnul, precum și Dumnezeu.

„La Mine, vă întoarceți voi,

Ca astfel să trăiți apoi.”