Exodul 38 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Altarul pentru arderile de tot și ligheanul de aramă

1Așa precum i s-a cerut,

Un alt altar a mai făcut.

Și pe acesta, negreșit,

Tot din salcâm, el l-a cioplit.

Cinci coți avut-a în lungime

Și tot atâția în lățime.

La arderea de tot servea

Și-n înălțime, el avea

Numai trei coți, fiind cioplit

În patru muchii, negreșit.

2În colțuri, i-a făcut și coarne

Și-a pus, aramă, să se toarne,

Peste altar. Coarnele-acele

Alcătuite au fost ele,

Cu-altaru-acela-ntreg, de-odată,

Fiind, cu el, dintr-o bucată.

3A făurit, pentru altar,

Apoi, unelte. Așadar,

Făcut-a oale ca să poată,

Din el, cenușa să o scoată.

Lopeți, ligheane – toate noi –

A trebuit a face-apoi;

Și furculițe-au trebuit,

Tigăi – care s-au folosit

Pentru cărbuni – de-asemenea.

Astfel, acel altar avea

Toate uneltele cerute,

Cari din aramă-au fost făcute.

4În urmă, pentru-acel altar,

A mai făcut și un grătar,

Ca o rețea. De bună seamă,

Și-acesta fost-a din aramă.

Sub streașina altarului,

Era locul grătarului.

Pân’ la jumate, înălțat –

De jos – a fost el, așezat.

5Patru verigi, a mai adus –

Tot din aramă – și le-a pus

În colțuri dar, grătarului,

Fiind pentru mutarea lui.

6Drugi de salcâm a mai cioplit

Și cu aramă i-a stropit.

7Drugii acești au fost luați

Și, prin verigi, au fost băgați,

Pe laturile-altarului,

Fiind pentru mutarea lui.

Altarul fost-a întocmit

Din scânduri, care s-au cioplit.

Aramă-avea – pe exterior –

Și era gol, în interior.

8A mai făcut, pentru spălat,

Și un lighean, ce l-a lucrat

Numai din tablă de aramă.

Piciorul său, de bună seamă,

Tot din aramă l-a-ncropit.

Drept material, a folosit,

Atuncea, la facerea lor,

Oglinzile femeilor.

Facerea curții

9La cort, o curte i-a durat,

Cari iată cum a arătat:

Din in subțire, răsucit –

Întâi – o pânză, a urzit,

Care – după ce s-a întins –

Latura curții a cuprins,

Din miazăzi. Pânza avea

10O sută coți și se ținea

Pe douăzeci de stâlpi ciopliți

Din lemn, la rând, înșiruiți.

Făcut-a, pentru fiecare

Stâlp, un picior apoi, pe care

Acesta fost-a așezat.

Acel picior a fost turnat

Doar din aramă, și-i știut

Că douăzeci, el a făcut.

Apoi, argint s-a folosit,

Căci meșterul a făurit

Din el, picioare, stâlpilor,

Și-asemeni și bețele lor,

Care erau de legătură.

11La fel era, ca și măsură,

Latura curții ce venea

Spre miazănoapte. Astfel ea,

Din in subțire, răsucit,

A fost făcută, negreșit.

Pe douăzeci de stâlpi a stat,

Iar coți, o sută-a măsurat.

Picioarele, de bună seamă,

Au fost făcute din aramă.

Argint apoi, s-a folosit,

Căci trebuit-a făurit,

Din el, cârlige, stâlpilor

Și-asemeni și bețele lor,

Care au fost de legătură.

12O altă pânză – ca măsură,

Numai cincizeci de coți avea –

Pe zece stâlpi, urma să stea.

Zece picioare au avut

Cei zece stâlpi ce s-au făcut.

Gardul acela a fost pus

Pe latura dinspre apus.

Argintul s-a mai folosit

Căci trebuit-a făurit,

Din el, cârlige, stâlpilor

Și-asemenea bețele lor.

13În partea de la răsărit,

Mai trebuia adăugit,

La cei cincizeci de coți pe care

Partea de la apus îi are,

Două aripi ce-n plus erau,

Iar coți, treizeci, ele aveau.

14Aripa trebuia să fie

De cincisprezece coți – se știe.

Din pânză era însăilată

Aceasta, și-a fost așezată

Apoi, pe trei stâlpi, pentru care,

Făcutu-s-au și trei picioare.

15A doua aripă, și ea,

A fost făcută-asemenea,

Căci trebuia – precum se știe –

De cincisprezece coți să fie.

Din in subțire-a fost lucrată,

Și, pe trei stâlpi, sta așezată,

Iar trei picioare, stâlpilor,

Li s-au făcut, la baza lor.

16Deci, pânzele ce-mprejmuiau

Curtea, numai din in erau.

17Stâlpii aveau – de bună seamă –

Numai picioare de aramă.

Cârligele, bețele toate,

Erau doar din argint lucrate,

Iar vârfurile ce le-aveau,

De-asemeni, din argint erau.

18Curtea, o poartă, a avut,

Și iată cum ea s-a făcut:

Era din pânză însăilată

Și la gherghef a fost lucrată.

Pânza fusese – negreșit –

Din in subțire, răsucit.

Cu-albastru și cu purpuriu,

Precum și cu cărămiziu,

Apoi, a trebuit vopsită.

Lungimea i-a fost stabilită,

La douăzeci de coți. În lat,

Numai cinci coți a numărat.

19Cei patru stâlpi care-o țineau,

Pe câte un picior stăteau.

Ele erau – de bună seamă –

Alcătuite din aramă.

Cârligele, bețele toate,

Erau doar din argint lucrate;

Și vârfurile ce le-aveau

Stâlpii, tot din argint, erau.

20Apoi, țărușii cortului

Și toți țărușii curții lui,

Tot din aramă s-au făcut,

Așa precum a fost cerut.

Socoteala Cortului

21Iată dar, cum s-a socotit

Tot ceea ce s-a cheltuit,

Pentru locașul cortului

Și pentru lucrurile lui –

Iar socoteala s-a făcut

Pentru că Moise a cerut.

De bunul mers, la socotit,

S-a ocupat neamul Levit,

Avându-l supraveghetor

Mereu, pe-al lui Aron fecior –

El, Itamar, a fost numit.

22Tot ceea ce i-a poruncit

Domnul, lui Moise, când i-a dat

Legile Lui, a fost lucrat

Apoi, de către Bețalel –

Fiul lui Uri, este el

Și al lui Hur, iar după neam,

Era din al lui Iuda ram.

23El l-a avut ca ajutor,

Pe-al lui Ahisamac fecior –

Oholiab – cari, cum se știe,

Din Dan era, ca seminție.

Pe Bețalel, l-a ajutat

Căci era meșter la săpat

În pietre, dar și la cioplit –

Și-anume-n chip meșteșugit;

Și la gherghef l-a ajutat,

Unde materii a lucrat,

Vopsite în cărămiziu,

Albastru și în purpuriu –

În lucrul său, a folosit

Și in subțire, răsucit.

24Tot aurul, care s-a dat –

Din care-apoi a fost lucrat

Locașul sfânt – s-a socotit

Și în talanți s-a prețuit

La douăzeci și nouă deci,

Plus șapte sute și treizeci

De sicli, după cel pe care

Numai locașul sfânt îl are.

25Apoi, argintul folosit

La lucru, fost-a socotit.

Argintul strâns, de adunare –

Care-a ieșit la numărare –

O sută de talanți avea,

O mie sicli-asemenea,

Și șaptesute și cincizeci

Și încă cinci – ei fost-au deci,

Luați după siclul pe care

Numai locașul sfânt îl are.

26Jumate siclu revenea –

După cel care-l folosea

Sfântul locaș – pe fiecare

Persoană prinsă-n numărare,

De douăzeci de ani în sus,

Exact așa cum Domnu-a spus.

Dintre ai lui Israel fii,

Sunt șase sute și trei mii

Și încă cinci sute cincizeci

Prinși în numărătoare. Deci,

Jumate siclu s-a luat

De la cei cari s-au numărat.

27Talanți, o sută-a prețuit

Argintul ce s-a folosit

Pentru a se turna picioare,

Pe cari, locașul sfânt, le are.

Talanți, o sută, s-au luat,

Picioare-o sută s-au turnat –

Deci un talant s-a folosit,

Când un picior s-a făurit.

28Mia de sicli adunată,

La care-a fost adăugată

Suma ce rămăsese – deci

Cei șapte sute și cincizeci

Și cinci de sicli – trebuia

Pentru a făuri, din ea,

Doar vârfurile stâlpilor,

Cârligele, bețele lor.

29Arama care se primea,

La șaptezeci talanți suia,

La care s-a adăugat

Și sicli ce s-au numărat:

Aceștia, două mii, au fost

Și patru sute. Al lor rost

30Era, pentru a fi lucrate

Picioarele ce-s așezate

La ușa cortului chemat

„Al întâlnirii”; s-a lucrat,

Cu ei, apoi, și la altar,

Precum și la al său grătar

Și la uneltele cu care

Se împlinea a lui lucrare.

31Tot din aramă, s-au turnat

Picioarele pe care-au stat

Toți stâlpii ce s-au folosit

La poarta curții, negreșit.

Apoi, țărușii cortului –

Și toți țărușii curții lui –

Au fost turnați – de bună seamă –

Cum s-a cerut, tot din aramă.