Numeri 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Izgonirea celor necurați

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Lui Israel, când îi vorbești,

Tu trebuie să-i poruncești

Ca, de la el, să-l izgonească

Pe cel pe care-o să-l găsească

Cu lepră, sau pe-acela care

Scurgeri ale seminței are,

Ori pe cel care s-a atins –

Întâmplător, sau înadins –

De-un mort și astfel, e-ntinat.

3Fie femeie ori bărbat,

Afară vor fi scoși, îndată,

Ca nu cumva, tabăra toată,

În care-i locuința Mea,

S-ajungă-a se spurca și ea.”

4Întreg Israelu-a făcut

Așa cum Domnul a cerut,

Și-ntocmai, a înfăptuit

Ceea ce El le-a poruncit

Prin Moise-atunci când l-a chemat

Și când, poruncile, i-a dat.

Despăgubirea pentru furt

5Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

6„Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

Când un bărbat, sau o femeie –

Cu voie, ori fără să vreie –

Va săvârși un lucru rău

Față de un aproape-al său,

Prin ceea ce a săvârșit,

El se va face, negreșit –

Față de Domnul – vinovat.

7Să-și recunoască-al său păcat,

Mărturisindu-l, iar apoi,

Să dea-ntregime, înapoi,

Prețul cu care-i prețuit

Lucrul pe cari l-a dobândit

Prin mijloace care-s vădite

Dosnice-a fi și necinstite.

La prețul care va fi dat,

Mai trebuie adăugat

A cincea parte, după care

Să-l dea celui față de care,

Omul se face vinovat.

8În caz că nu va fi aflat

Omul care să se vădească

A fi în drept ca să primească

Lucrul, sau lucruri dobândite

Prin mijloacele necinstite,

Acele lucruri, înapoi,

La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –

Deci preotului să se dea.

Acesta are să le ia,

Afară de berbecul dat

Ca jertfă, de cel vinovat,

Cu care, prin a sa menire,

El o să facă ispășire.

9Deci orice dar care e dat,

Prin ridicare, și-nchinat

E de-ai lui Israel copii,

Lui Dumnezeu, voiesc să știi

Că e al preotului, care

Le va lua, prin ridicare.

10Ce-i închinat lui Dumnezeu,

Al preotului e, mereu.”

Apa de gelozie

11Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

12Copiilor lui Israel,

Să le vorbești, în acest fel:

„Atunci când se va fi-ntâmplat,

Că față de al său bărbat,

Necredincioasă se vădește

Nevasta și păcătuiește;

13Dacă, pe altul, va avea,

Care se va culca cu ea,

Fără a ști al ei bărbat;

Sau dacă se va fi-ntâmplat,

Cumva, ca să se pângărească,

Dar fără ca să se găsească

Vreun martor, împotriva ei –

Adică fără vreun temei

Să poată fi învinuită,

Pentru că nu a fost găsită,

Asupra faptei, niciodat’;

14Iar dacă, peste-al ei bărbat

Se-ntâmplă, că are să vie,

Cumva, un duh de gelozie

Atuncea când el bănuiește

Că soața lui se pângărește –

Sau dacă n-a fost pângărită

Dar de-al ei soț e bănuită,

Deși temei nu a avut –

Iată ce trebuie făcut:

15Omul, nevasta, să își ia

Și să se ducă-apoi, cu ea,

La preot. Tot atuncea, are

Să ducă și-un dar de mâncare.

Acela trebuie să fie

Adus pentru a lui soție.

Din efă, el are să ia

A zecea parte, ca s-o dea

Drept dar, atunci când o să vină,

Doar din a orzului făină.

Cu untdelemn, să nu-l stropească;

De-asemeni, n-o să trebuiască

Tămâie-a pune, peste el,

Pentru că darul de-acest fel

Are o singură menire:

De-a face o descoperire,

De-a lumina – se înțelege –

Ascunsa ei fărădelege.

16Preotu-apoi are s-o ieie

Și să o pună, pe femeie,

Să stea-n picioare-n fața Lui –

Adică-n fața Domnului.

17Numai în vase care sânt

Alcătuite din pământ,

Preotul trebuie să ia

Apă sfințită; iar în ea,

Țărână, are-apoi să pună

Pe care-ntâi el o adună

De pe podeala cortului.

18Femeia-n fața Domnului

Să stea-n picioare. Negreșit,

Capu-i va fi descoperit.

În mâini, atunci, preotul are

Să-i pună darul de mâncare

Adus de soț, având menire

De-a face o descoperire;

În mâini, ea trebuie să ție

Darul adus din gelozie,

Iar preotul, în mâna lui,

Să ia, ale blestemului

Ape, care vor fi amare.

19Apoi el, pe femeia care

Este în fața lui, s-o pună

Să jure și astfel, să spună:

„Dacă nicicând, nu s-a culcat,

Cu tine, nici un alt bărbat,

Afară doar de soțul tău,

Dacă n-ai săvârșit vreun rău –

Căci tu ești sub puterea lui

Și-i aparții doar soțului –

Și dacă nu te-ai abătut

Dar, de la el, căci te-ai ținut

Tare, să nu păcătuiești,

Cu altul, să te pângărești,

Atunci aceste ape-amare

Ce-s de blestem aducătoare,

Nu îți vor face nici un rău,

Când vor intra, în trupul tău.

20Dar dacă sub puterea lui –

Adică sub a soțului –

Aflându-te, rele-ai făcut

Și, de la el, te-ai abătut,

Cu altul, să te pângărești –

Deci dacă vinovată ești,

Pentru că te-ai împreunat,

Vreodată, cu un alt bărbat” –

21Iar preotul are s-o pună

Să jure, iar apoi, să-i spună: –

„Domnul va face ca să vie

Blestem, asupră-ți, și urgie.

Te va lovi urgia Lui,

În mijlocul poporului,

Iar coapsa îți va fi uscată

Și burta îți va fi umflată.

22Atunci, aceste ape-amare

Și de blestem aducătoare –

Care pătrund în trupul tău –

În urmă, îți vor face rău:

În măruntaie-ți ajungând,

O să-ți vezi pântecul crescând,

Iar coapsa îți va fi uscată –

Dacă, cumva, ești vinovată –

De către-al apelor venin!”

Ea zice-va: „Amin! Amin!”

23Aste blesteme, mai departe,

Scrise să fie într-o carte,

De către preot, după care,

Cu apele cele amare,

El să le șteargă. Să îi dea

24Apoi, femeii ca să bea

Din apele cele amare

Ce-s de blestem aducătoare.

Ele, în ea, au să se-adune,

Și-i vor aduce-amărăciune.

25Când va sfârși, preotul are

Ca să ia darul de mâncare

Din mâna ei, și-n fața Lui –

Adică-n fața Domnului –

Să legene-ntâi acel dar,

Și să-l aducă pe altar.

26Un pumn să ia din el ‘nainte,

Pentru aducere aminte,

Și să-l arunce, peste jar,

Ca să îl ardă, pe altar.

Apoi, femeii să îi dea,

Din acea apă, ca să bea.

27După ce ea va fi băut –

Dacă păcate a avut

Prin faptul că s-a pângărit

Cu altul și s-a dovedit

Necredincioasă celui care

Bărbat îi este – apa are

Ca-n pântece să i se-adune

Și să-i aducă-amărăciune.

Pântecul ei va fi umflat,

Iar coapsa-i se va fi uscat

Și de blestem ajunge-va

Ea, în popor. Dacă cumva,

28Curată ea s-a dovedit

Pentru că nu s-a pângărit,

Nu va păți nimic, să știi,

Și va putea avea copii.

29Această lege, să se știe

Că dată-i pentru gelozie.

Iată în ce împrejurare

S-o folosiți: în cazu-n care

E vreo femeie bănuită

Că ar putea fi pângărită

Când este sub puterea lui –

Deci sub puterea soțului;

30Legea ținută să mai fie,

Și când un duh de gelozie –

Pe un bărbat – îl stăpânește,

Încât acesta bănuiește

Că soața-i, cu un alt bărbat,

Ajuns-a de s-a-mpreunat.

La preot, ea va fi adusă,

Căci după ce are-a fi pusă

Să stea în fața Domnului,

Acolo – înaintea Lui –

Pentru a ei fărădelege,

Să-i facă după astă lege.

31Bărbatul trebuie scutit

De vină, însă negreșit,

Femeia fi-va pedepsită

Dacă a fost nelegiuită.”