Estera 7 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Haman dat de gol

1Ahașveroș și cu Haman,

S-au dus – precum avuse-n plan

Estera – la ospățul ei.

2„Spune-mi acuma dar, ce vrei?”–

A întrebat, pe când ședeau

În jurul mesei și vin beau,

Ahașveroș, pe-mpărăteasă.

„Destăinuiește-mi, ce te-apasă?

Vorbește, căci orice dorești,

Promit că ai să dobândești.

Jumătate din împărăție

De vrei, îți zic: a ta să fie!”

3Estera a răspuns, de-ndat’:

„Măria-ta, de-am căpătat

Trecere-n față-ți și gândești

Că vrei, ceva, să-mi dăruiești,

Atunci dă-mi viața – te rog eu –

Și scapă-l pe poporul meu!

Cer îndurare-a arăta

Față de noi, măria-ta!

4Iată-mpărate că și eu –

Și-asemenea și neamul meu –

Am fost vânduți; și junghiați

Avem să fim și-apoi prădați.

Măcar dacă ne-ar fi vândut

Ca robi sau roabe-aș fi tăcut.

Însă vrăjmașul n-ar putea

Să-nlocuiască pierderea

Ce ți-ar fi fost pricinuită,

De-ar avea sorți de reușită

Planul pe cari l-a ticluit.”

5Când împăratu-a auzit

Aceste vorbe, a-ntrebat:

„Cine e cel ce-a cutezat

Ca să gândească în ăst fel?

Hai spune-mi, cine este el?!”

6Estera a răspuns îndată:

„Apăsătorul nostru, iată,

Este aici! Al meu dușman –

Și-al neamului meu – e Haman!”

Atunci, Haman s-a îngrozit,

7Iar împăratu-a părăsit

Ospățul, căci s-a mâniat

Și în grădină a plecat.

Haman, văzând că sorți nu are,

Rămase-a cere îndurare

De la Estera. Vedea bine

Că nu mai este, pentru sine,

Putință de-a scăpa cu viață.

Spaima i se citea pe față,

Știind cum că pieirea lui,

În mintea împăratului,

E hotărâtă. S-a-ndreptat

8Spre patul pe care a stat

Estera, să se roage-apoi,

Pentru-a lui viață. Înapoi,

Atunci s-a potrivit să vină

Chiar împăratul, din grădină,

Să-l vadă când s-a repezit

Pe al Esterei pat. Orbit

De furie și supărat,

Către Haman, el a strigat:

„În casa mea, cum îndrăznești,

Pe-mpărăteasă, s-o silești?!”

Când vorbele i-au auzit,

Îndată i-au acoperit

Lui Haman fața; l-au luat

Și-un famen care s-a chemat

9Harbona, astfel, a vorbit:

„Iată, Haman a pregătit –

Acasă – o spânzurătoare,

Căci a dorit să îl omoare

Pe Mardoheu, măria-ta.

Știi că Iudeul acesta,

Spre al tău bine, a vorbit.

Spânzurătoarea s-a vădit

A fi de vreo cincizeci de coți.

Fă împărate, cum socoți.”

Poruncă, împăratu-a dat:

„Haman să fie spânzurat,

Chiar pe spânzurătoarea lui!”

10Din ordinu-mpăratului,

Haman în grabă-a fost luat

Și dus apoi și spânzurat

Chiar pe a lui spânzurătoare.

După această întâmplare,

Ahașveroș s-a domolit,

Căci furia și-a potolit.