Geneza 33 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împăcarea lui Iacov cu Esau

1Iacov, ochii, și-a ridicat

Și înainte s-a uitat,

Când iată că Esau venea,

Cu ceata lui. Spre el zorea,

În frunte la vreo patru sute

De oameni. Atunci, Iacov, iute,

Chemă copiii și, grăbit,

I-a numărat. I-a împărțit

Leiei, Rahelei, roabelor.

2Apoi, în fruntea tuturor,

El, roabele, le-a așezat,

Cu-ai lor copii. Lor le-a urmat

Lea – și ea, cu fii ei –

Iar ultimii – în rândul trei –

Rahela și Iosif au stat.

3Iacov, apoi, s-a așezat

În fruntea lor, și au pornit

Înspre Esau. S-a prăvălit –

Cu chipul la pământ ascuns –

De șapte ori, pân’ a ajuns,

Cu-ai săi, în fața fratelui.

4Esau fugi-naintea lui.

Cu dragoste l-a-mbrățișat,

Pe după gât. La sărutat

Cu bucurie, iar apoi,

Și-au plâns, pe umeri, amândoi.

5Esau, ochii, și-a ridicat

Și-abia atunci a observat

Copiii și femeile.

A întrebat, privindu-le:

„Spune-mi, te rog, cine sunt ele?”

„Nevestele, roabele mele.”

„Dar toți aceia, cine sânt?”

„Copii, pe care Domnul Sfânt,

Robului tău, i-a dăruit.”

6Atuncea, roabele-au venit,

Și, la pământ, s-au aruncat –

Copiii, pilda, le-au urmat.

7Lea copii-și adună

Și merse de se închină.

Iosif și cu Rahela-apoi,

I se-nchinară, amândoi.

8Esau a zis: „Ce te-ai gândit –

Cu cei cu cari m-am întâlnit –

Să faci, acuma?” „Eu gândesc,

Căci trecere-am să dobândesc,

Cu ei, față de domnul meu” –

Îi zise Iacov – „Astfel, eu,

Tabăra ‘ceea – toată – vreau

Ca în dar, ție să ți-o dau.”

9Esau răspunse: „Mulțumesc,

Însă să știi că nu primesc,

Căci din belșug le am pe toate.

Ce e al tău, păstrează frate!”

10Iacov, atuncea, l-a rugat:

„De trecere am căpătat,

Să nu mă superi în zadar,

Ci ia, din parte-mi, acest dar!

11Ia darul ce ți-a fost adus,

Fiindcă Domnul, cum ți-am spus,

Cu bogății, m-a copleșit

Și am de toate, negreșit.”

Esau, atunci, a acceptat,

12Zicându-i astfel: „Am plecat!

Voi merge înaintea ta

Și-apoi, să vii, te-oi aștepta.”

„Să nu te superi, domnul meu” –

13Răspunse Iacov – „uite, eu

Am oi și vaci, proaspăt fătate.

Copii-s mici. Deci nu se poate

Să plec – să-i obosesc acum –

Căci turma va pieri pe drum,

O zi măcar de mă grăbesc.

14Du-te-nainte, căci sosesc!

Încet, la pas, ajung și eu,

Cu-ai mei copii și-avutul meu.

Nu mergem nopți și zile-n șir,

Dar vom ajunge în Seir.”

15Esau a spus: „Îți las, cu tine,

O parte din cei ce-s cu mine.”

„De ce?” – Iacov a întrebat –

„De trecere am căpătat

În fața ta, îmi e de-ajuns.”

16Esau n-a dat nici un răspuns,

Ci oamenii și-a adunat

Și, în Seir, s-a-napoiat.

Iacov se așază la Sihem

17Iacov, în urmă-i, a pornit

Și la Sucot a poposit.

Acolo, casă și-a durat,

Iar pentru turme-a ridicat

Colibi. Când lucrul a sfârșit,

Locul, „Colibi”, l-a denumit.

18Venind de la Padan-Aran,

Iacov ajunse-n Canaan –

În a Sihemului cetate –

Cu bine și cu sănătate.

Își așeză tabăra lui,

Chiar în fața Sihemului.

19Ogorul unde-a ridicat

Cortul întâi, l-a cumpărat

De la copiii lui Hamor.

O sută de chesita, lor,

Pentru pământ, le dete plată –

Hamor e al lui Sihem tată.

După ce târgul l-a-ncheiat,

20Iacov, altar, a ridicat

Și „El-Elohe-Israel”

Îi spuse-altarului acel.

Iată dar sensul numelui:

„Domnul e Dumnezeul lui

Israel”. Asta e la fel

Cu „El-Elohe-Israel”.