Proverbe 14 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Femeia, casa, îți zidește,

Când înțeleaptă se vădește;

Însă femeia cea nebună,

Cu mâna ei are să-și pună,

Grămadă casa, la pământ.

2Cine se teme de Cel Sfânt,

Se poartă cu neprihănire;

Dar omul care, în neștire,

Pe căi sucite doar pășește,

Pe Domnul Îl nesocotește.

3Nuia-i gura nebunului,

Bună pentru spinarea lui;

Cel înțelept se îngrijește

Și buzele și le păzește.

4Acolo unde boi nu sânt,

Ieslele-s goale – e doar vânt;

A banilor putere mare

Aduce roade cui îi are.

5Un martor credincios nu minte;

Dar unul mincinos, cuvinte

Nedrepte – fără vreo măsură –

Va arunca mereu, din gură.

6Omul care batjocorește,

Înțelepciune nu găsește;

Dar pentru omul priceput,

Știința-i un lucru plăcut

7Și chiar ușor. Să ocolești

Nebunul, căci n-ai să găsești

Pe ale lui buze, știința,

Ca să-ți mărească cunoștința.

8De-nțelepciune ocrotit,

Omul care e chibzuit

Alege calea de urmat;

Dar nebunia i-a-nșelat

Pe cei ce sunt nechibzuiți;

9Toți oamenii nesocotiți

Râd cu păcatul și glumesc;

Bunăvoință-și dăruiesc

Neprihăniții, între ei.

10Inima-și știe ale ei

Necazuri și nu va lăsa

Pe nime-n bucuria sa

Să se amestece, vreodată –

Nici un străin nu o să poată.

11Toți răii nimiciți fi-vor

Și va pieri și casa lor;

Cortul celui neprihănit,

De-a pururi, fi-va înflorit.

12Multe sunt drumurile care

Par bune, dar înșelătoare –

Către sfârșit – se dovedesc,

Căci la pieire însoțesc.

13De multe ori, chiar când e bine

Și râsu-n hohot lanț se ține,

Inima poate fi mâhnită,

Iar bucuria e sfârșită

Destul de trist, în acest caz,

Căci e urmată de necaz.

14Omul care e rătăcit,

Se satură de bâjbâit;

Și chiar cel bun e săturat

De câte-ntrânsul a aflat.

15Omul ce-i lesne-ncrezător,

Va crede vorba tuturor;

Dar omul chibzuit – cu minte –

Pășind, are să ia aminte.

16Se teme, în sufletul său,

Cel înțelept și de la rău

Se va abate ne-ncetat;

Dar este foarte îngâmfat

Și fără frică dovedit

Omul care-i nesocotit.

17Acel ce-i iute la mânie,

Precis va face o prostie;

Iar cel de răutate plin

Se urâțește, pe deplin.

18A proștilor parte-o să fie

Formată doar din nebunie;

Cei chibzuiți și învățați

Sunt de știință-ncununați.

19Omul cel rău să se închine –

Cu toți ai săi – la cel bun vine,

Iar omul cel nelegiuit,

La porți, la cel neprihănit.

20Omul sărac ce-o duce rău,

Urât e și de-amicul său;

Dar omul care e bogat,

De mulți amici e-nconjurat.

21Cel care își disprețuiește

Aproapele, păcătuiește;

Dar cei miloși sunt fericiți

Căci milă-au de nenorociți.

22Cei cari la rău doar se gândesc,

Mereu, mereu, se rătăcesc;

Cel cari la bine se gândește,

Cu bunătate doar muncește

Și plin e de credincioșie.

23Oriunde muncă e, se știe

Că și câștig se dobândește;

Dar unde numai se vorbește,

Doar lipsă este de găsit.

24Averea-i cea care-a-mpletit,

Deștepților, mândră cunună;

Dar nebunie doar adună

Cel care e nesocotit.

25Când martorul drept a vorbit,

Prin mărturia lui scăpate

Sunt suflete nevinovate.

26Cel cari, de Domnul, teamă, are,

În El găsi-va sprijin tare;

Astfel, sub scutul Domnului,

Au adăpost copiii Lui.

27Frica de Domnul e izvor

De viață, dat oamenilor;

De cursa morții, ne ferește

Și tot mereu ea ne păzește.

28Mulțimile poporului

Dau slava împăratului;

Dar lipsa lor, moarte vestește,

Pentru cel care cârmuiește.

29Cel cari încet e la mânie,

E priceput; însă prostie

Nemărginită, dovedește

Acel ce iute izbucnește.

30Când inima e liniștită,

E viața trupului păzită;

Însă pizma oamenilor,

E putrezirea oaselor.

31Când pe sărac îl asuprești,

Pe Ziditor Îl înjosești;

Când ești milos cu cel lipsit,

Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.

32De răutate e surpat

Cel rău; dar cel neîntinat,

La moarte chiar, nădăjduiește.

33Înțelepciunea locuiește

În inima ce-i pricepută;

Dar se va face cunoscută

Și printre cei nesocotiți.

34Poporul de neprihăniți

Prin curăție-i ridicat,

Însă orice fel de păcat

Rușine-aduce-asupra lui.

35Plăcerea împăratului

E într-o slugă chibzuită;

Dar sluga cari e dovedită

Că de ocară e cuprinsă,

De-a lui mânie e atinsă.