1 Cronici 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Urmașii lui Ruben

1Iată-i pe fiii cei pe care

Ruben, urmași, în lume-i are.

Întâi născut se află el,

La al său tată, Israel.

El e cel care a spurcat,

De mult, al tatălui său pat,

Și-n felu-acesta și-a pierdut

Dreptul de cel dintâi născut.

Dreptul acest i s-a luat

Fiind apoi, în urmă, dat

Feciorilor lui Iosif, care,

Pe Israel, tată, îl are.

Dar Iosif nu a fost trecut,

În neam, drept cel dintâi născut.

2Iuda, puternic – negreșit –

Printre-ai săi frați, s-a dovedit.

Din el, în vremea ce-a urmat,

Un domnitor s-a întrupat.

Iosif e cel ce a avut

Dreptul de cel dintâi născut.

3Fiii lui Ruben, cel pe care,

Israel, prim născut, îl are:

Enoh cu Palu, și-au venit

Hețron și Carmi, la sfârșit.

4Iată-i pe fiii lui Ioel:

Șemaia, Gog, iar după el,

Șimei venit-a, de îndat’,

5Pe care Mica l-a urmat;

Apoi, Reaia a venit,

Baal, Beera la sfârșit.

6De Tilga-Pilneser, aflat

Peste Asiria-mpărat,

Beera fost-a înrobit.

Beera-i cel care-a domnit,

În neamul Rubeniților,

Peste familiile lor.

7Iată-i pe frații cei pe care

Beera, pe pământ, îi are,

Cum scrise-au fost numele lor

În spițele neamurilor:

Primul este chemat Ieiel,

Iar Zaharia-i după el.

8Bela, apoi, acela care,

Părinte, pe Azaz, îl are,

Pe Șema și-apoi, după el,

Tată, îl are, pe Ioel;

La Aroer, el locuia

Și pân’ la Nebo se-ntindea,

Încât ajunse, așadar,

La Bal-Meon, al său hotar.

9În partea de la răsărit,

Ținutu-n care-a locuit,

De la pustie se-ntindea

Și Eufratu-l atingea.

În țara Galaadului,

Multe erau turmele lui.

10Pe vremea-n care, împărat,

Saul era, ei au purtat

Război cu-n neam Hagarenit,

Pe care-n urmă l-au zdrobit.

Ale lui corturi le-au luat

Și-n ele-apoi, s-au așezat.

În acest fel, au locuit

În Galaad, la răsărit.

Urmașii lui Gad

11Fiii lui Gad, pe-atunci, erau

În fața lor, căci locuiau

De la Basan chiar începând,

Până la Salca ajungând.

12Ioel e cel dintâi născut;

Șafam, al doilea-a apărut,

Cu Iaenai și cu Șafat,

Cari, în Basan, s-au întrupat.

13Iată-i acum, pe frații lor,

Cu casele părinților:

Întâiul este Micael,

Iar Meșulam e după el;

Șeba și cu Iorai urmează,

Cu Iaecan și se-ntrupează

Zia, iar după el venea

Eber care-i al șaptelea.

14Iată-i pe fiii cei pe care,

Abihail în lume-i are:

Fiu al lui Huri, se vădește,

Lui Iaroah apoi, firește,

Lui Galaad și Micael,

Lui Ieșișai apoi; la fel,

Și al lui Buz, într-un sfârșit.

15Ahi fusese zămislit

Apoi, de către Abdiel;

Fiu al lui Guni este el

Și căpetenia pe care

Casa neamului său o are.

16La Galaad, el a șezut,

În al Basanului ținut

Și în cetățile pe care

Acesta-n jurul lui le are.

Chiar și-n jurul Saronului,

Erau ținuturile lui.

17În cartea spițelor de neam,

Trecuți au fost toți, când Iotam,

În Iuda, a împărățit,

Iar în Israel a domnit

Ieroboam, ca împărat.

18Gadiții, cari s-au întrupat

Din Ruben, lângă cari se trase

Și jumătate din Manase,

Oameni viteji – mulți – au avut,

Care-au purtat săbii și scut.

Aceștia, arcuri, mânuiau,

Iar la război, deprinși, erau.

Sunt patruzeci și patru mii

Și șapte sute șaizeci fii,

Din rândul lor, cari s-au vădit

Că-s buni de oaste, negreșit.

19Ei, cu Hagareniți-apoi,

Purtară-n urmă, un război,

Cu Nafiș, Nodab și Ietur.

20Primit-au ajutor din jur,

Bătându-i pe Hagareniți

Și pe cei care însoțiți

Erau cu ei. Au câștigat,

Doar pentru că ei au strigat

La Dumnezeu, în plin război,

Iar El i-a ajutat apoi.

I-a sprijinit, căci a văzut

Precum că-n El s-au încrezut.

21După război, turme-au luat,

Cămile – cari s-au ridicat,

În număr, la cincizeci de mii.

De două sute cincizeci mii,

Fusese numărul de oi;

Măgarii, două mii apoi;

Robii, în număr, se vădeau

Cum că o sută mii erau.

22Mulți morți, atuncea, au căzut,

Pentru că lupta – s-a văzut –

Că de la Dumnezeu venise.

După ce lupta se sfârșise,

În locul lor s-au așezat

Și-apoi acolo, ei au stat

Până la vremea când, se știe,

Că au fost duși, toți, în robie.

Jumătatea seminției lui Manase

23O jumătate dintre case,

Din seminția lui Manase,

De la Basan se întindea

Și-n felu-acesta locuia

Ținutul, pân’ la Bal-Hermon,

Pân’ la Seir și la Hermon.

În număr, mulți, se dovedeau,

24Iar căpetenii, îi aveau

Pe Efer, Ișei, Eliel,

Hovadia și Azriel,

Și Ieremia, negreșit,

Și Iahdiel, într-un sfârșit.

Aceștia, toți, vestiți erau

Și vitejie arătau.

În casele părinților,

Ei erau căpitanii lor.

25Dar față de Acel pe care,

Israel, Dumnezeu, Îl are,

Cu toții au păcătuit,

Pentru că ei s-au alipit

De idolii popoarelor

Cari fost-au înaintea lor

În țară și care-au pierit

Când Dumnezeu le-a nimicit.

26Atuncea, Domnul Cel pe care

Poporul Israel Îl are,

Duhul lui Pul, l-a ațâțat,

Și pe acela întrupat

În Tilgat-Pilneser, cel care

Era-n Asiria mai mare.

Iar Tilgat-Pilneser, apoi,

Cu ei, purtat-a un război,

Luându-i robi pe Rubeniți,

De-asemenea și pe Gadiți

Și jumătate dintre case

Din seminția lui Manase.

Pe unii, la Halah, i-a dus;

Pe alții, în Habor, i-a pus;

Uni-au ajuns robi ca să fie,

În Hara. Alți, în robie,

La apele Gozanului –

Din ordinu-mpăratului –

Au fost aduși. Ei au rămas

Acolo, până-n acest ceas.