Matei 23 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Iisus mustră pe Cărturari și Farisei

1Vorbind Iisus, mulțimilor,

Precum și ucenicilor,

2A zis: „Ai voștri cărturari

Și Fariseii sunt cei cari

Pe al lui Moise scaun stau.

Pentru că ei putere au,

3Ce vă vor spune, ascultați!

Ce lucruri veți fi îndemnați

Să le păziți, păziți-le

Și-ntocmai împliniți-le!

De-un lucru, grijă, să aveți:

Cum fac ei, voi să nu faceți!

Căci ei cunosc ce e plăcut

Și ce e bine ca făcut,

Mereu, în fața Domnului,

4Dar ei nu fac. Ci omului,

Îi pun, pe umeri, sarcini grele.

Anevoios de dus sunt ele,

Însă cei ce le-au așezat,

Cu degetul, n-au încercat,

Măcar, din loc, de-a le urni –

Nici vorbă de-a le împlini.

5Ale lor fapte sunt făcute,

Numai pentru a fi văzute,

De oameni. Hainele lor, toate,

Au filacteriile late,

Cu poale lungi și ciucuri mari.

6Ei, Fariseii, sunt cei cari,

La vreun ospăț, când sunt chemați,

Numai în față, așezați,

Doresc să fie. Tot ei sânt,

În sinagogi – în locul sfânt –

Cei care, dacă sunt aduși,

Vor, doar în față, a fi puși;

7Le place să se creadă „buni”,

Să li se facă rugăciuni,

Prin târguri și sunt măguliți

Atunci când „Rabi” au fost numiți.

8Nu vă numiți asemeni lor –

„Rabi” – între voi. „Învățător”,

Doar Unu-i – pe Hristos ‘L aveți –

Iar voi, cu toți, frați Îi sunteți.

9De-asemenea, atenți să fiți

Și, „Tată”, să nu mai numiți

Pe nimeni, pe acest pământ,

Pentru că Unu-i Tatăl Sfânt,

Pe care-n ceruri Îl aveți.

10Nici „Dascăli”, să nu vă spuneți,

Căci unul e „Învățător” –

Hristos – și e al tuturor.

11Dacă este cineva care,

Între voi, fi-va cel mai mare,

Acela trebuie să știe

Ca rob, al tuturor, să fie.

12Smerit, cel ce se va-nălța,

Va fi; iar cel ce va-nvăța

Să se smerească, înălțat

Fi-va – smerit de s-a purtat.”

Nelegiuirile Cărturarilor și Fariseilor

13„Vai vouă, vă zic, Farisei!

Fățarnicilor! Sunteți cei

Care-ați închis, oamenilor,

Intrarea-n a cerurilor

Împărăție. Nu intrați

Nici voi, dar nici nu îi lăsați

Pe alții, ca să intre-n Ea.

14Aflați dar, de asemenea,

Că vai va fi de Farisei!

Fățarnicilor! Sunteți cei

Care mâncați văduvelor

Casa, și-n văzul tuturor –

Spre-a fi crezuți că sunteți buni –

Faceți pioase rugăciuni.

De-aceea, a voastră osândă,

Mai mare e, și stă la pândă.

15Vai, Farisei și cărturari

Fățarnici! Voi sunteți cei cari

Cutreierați întreg pământul,

Și mările, numai cu gândul

De-a face, dacă-i cu putință,

Un nou tovarăș de credință;

Iar după ce l-ați convertit,

Tot voi, din el, v-ați străduit,

Un fiu, gheenei, să-i faceți,

Cu mult mai rău decât sunteți

Chiar voi, încă de două ori.

16Vai vouă povățuitori!

Voi care, deși orbi sunteți,

Ați îndrăznit ca să spuneți:

„Pe Templu, dacă cineva,

Să jure, întâmpla-se-va,

De jurământ, nu e legat.

Însă, dacă va fi jurat

Pe tot aurul Templului,

E prins de jurământul lui.”

17Nebuni și orbi! Spuneți-Mi, care,

În mintea voastră, e mai mare?

E aurul, sau e Templul

Care sfințește aurul?

18De-asemeni, ați mai spus ceva:

„De cumva, întâmpla-se-va

Să jure omul, pe altar,

Nu e nimic atuncea. Dar,

Jurând pe darul așezat

Peste altar, va fi legat

De jurământul său, făcut,

Și-acela trebuie ținut.”

19Nebuni și orbi! Nu știți voi care,

Din cele două, e mai mare?

Altarul, sfințind acel dar,

Sau darul de pe-acel altar?

20Acel care jura-se-va

Pe un altar, lega-se-va

Chiar și de darul așezat

21De-asupra. Cine a jurat

Pe Templu – în același fel –

Jură pe Cel cari șade-n el.

22Jurat pe cer, cine-o să fie,

El, pe scaunul de domnie

Al Domnului, va fi jurat

Și pe Cel care-I așezat

23Pe scaun. Vai, acelor cari

Sunt Farisei și cărturari!

Fățarnici ce sunteți! Voi știți

Ce zeciuială să plătiți

Din izmă, chimen și mărar.

Bune-s aceste lucruri, dar

E prea puțin ceea ce dați,

Când, nefăcute, voi lăsați

Lucruri cu mult mai însemnate,

Înscrise-n Lege. De uitate

Sunt ele, am să îndrăznesc,

Din nou, să vi le amintesc:

Dreptatea, mila și apoi

Credincioșia. Iată, voi,

Aceste lucruri să păziți

Și nu uitați să le-mpliniți!

24Vai vouă, orbi învățători,

Ce strecurați, de multe ori,

Țânțarul, însă, apoi, știți,

Cămila, să o înghițiți!

25Vai vouă, iarăș’, Farisei

Și cărturari! Sunteți acei

Care, paharu-l curățați

Doar în afară, și-l lăsați

Plin cu gunoi – gunoiul care

Răpire-i și necumpătare.

26Orb Fariseu! Învață dar,

Să cureți interiorul, iar

Dacă-n lăuntru ai spălat,

Și-afară, el va fi curat.

27Vai Farisei și cărturari!

Sunteți ca și mormântul cari,

Afară, este văruit,

Dar, înlăuntru, e ticsit

Cu oasele pieriților

Și cu necurăția lor.

28La fel și voi: în exterior,

Vă arătați, oamenilor,

Cum că sunteți neprihăniți,

Dar înlăuntru, năpădiți

Ați fost, doar de fățărnicie

29Și făr’delegi. Vai o să fie

De voi, fățarnici Farisei

Și cărturari! Sunteți acei

Care, morminte noi, zidiți

Prorocilor, și-mpodobiți

Groapa celui neprihănit,

30Zicând: „Dacă am fi trăit

În zilele părinților

Noștri, când al prorocilor

Sânge curat, l-au risipit,

Cu ei, noi nu ne-am fi unit.”

31Dar, prin aceasta, dovediți –

Prin ceea ce mărturisiți –

Că sunteți fii de ucigași,

Dacă ai voști’ înaintași –

Exact așa precum ați zis –

Pe toți prorocii, i-au ucis.

32Acuma voi, urmașii lor,

Umpleți cupa părinților!

33Pui de năpârci! Șerpi ce sunteți!

Cum credeți, oare, că puteți

Scăpa de-a gheenei vâltoare,

Deci de pedeapsa viitoare?

34De-aceea, Eu trimit, la voi,

Proroci și înțelepți, și-apoi

Și cărturari. Însă, aflați

Că știu cum vor fi-ntâmpinați.

Pe unii o să-i omorâți,

Pe alții o să-i răstigniți;

În sinagogi, pe-alți-i veți bate,

Și-apoi, din cetate-n cetate,

Pe toți o să îi prigoniți,

Căci trebuie ca să plătiți

Pentru întreaga voastră vină.

35Asupra voastră, va să vină

Tot sângele nevinovat,

Ce, pe pământ, a fost vărsat,

De la acel neprihănit

Care a fost Abel numit,

Și pân’ acum, la Zaharia –

Cari fiu îi e lui Barachia –

Cel ce-ntre Templu și altar

A fost ucis de voi, măcar

Că el era nevinovat.

36Însă, vă spun adevărat:

Cădea-va, peste-acest popor,

Sângele lor – al tuturor!”

Pedeapsa Ierusalimului

37„Ierusalim, Ierusalime –

Asemenea-ți, nu mai e nime’!

Pe-ai mei proroci ți i-am trimis,

Însă, mereu, tu i-ai ucis

Pe cei ce i-am trimis la tine!

De câte ori, pe lângă Mine,

Am vrut să-i strâng pe fiii tăi,

Precum găina, puii săi?

Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,

38Toți v-ați opus. Casa, pustie,

Iată, că vă va fi lăsată;

39Căci, vă repet încă odată:

De-acum, nu Mă veți mai vedea,

Până în ziua aceea,

În care, „Binecuvântat” –

Veți zice – „cu adevărat,

E Cel care-n al Domnului

Nume-a venit! Osana Lui!”