1Spre munți, eu îmi ridic privirea…
Și mă întreb, în gândul meu,
De unde-mi vine izbăvirea?
2Ea-mi vine de la Dumnezeu,
Cel care este făcătorul
Pământului și-al cerului –
El Îmi trimite ajutoru;
Astfel, mereu, prin grija Lui,
3Nu ți se clatină piciorul,
Căci El este neadormit.
4Domnul îi este păzitorul
Lui Israel, necontenit,
Căci El, în veci, nu dormitează.
5De El, mereu, vei fi păzit:
E umbra ta, care veghează
Pe mâna-ți dreaptă. Ești ferit,
6Astfel, de-a soarelui dogoare
Și de lumina lunii reci.
7În El, sufletu-ți – scut – își are.
De rele, ești păzit, în veci.
8El te păzește la plecare,
Și-n orice loc, pe unde treci.
Te-nconjură, cu grija-I mare,
Și când te-ntorci: acum și-n veci.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
