1Doamne, ascultă-mă când eu
Strig către Tine-n ceasul greu!
La rugăciunea mea fierbinte,
Doamne, Te rog să iei aminte!
2Din capătul pământului,
Către înaltul cerului,
Privesc cu inima mâhnită
Și strig: „Pe stânca întărită
Așează-mă, o, Domnul meu!
La ea, nu pot să ajung eu,
Pentru că stânca – văd prea bine –
E prea înaltă pentru mine!
3Tu îmi ești adăpost mereu,
Turn de scăpare-n ceasul greu,
Când de vrăjmași sunt încolțit.
4În cortul Tău, aș fi dorit
Să locuiesc, pentru vecie,
Iar adăpostul să îmi fie
Mereu, pe-a vieții mele cale,
La umbra aripilor Tale.
5Căci ale mele jurăminte,
Doar Tu le-asculți, o Doamne Sfinte,
Și-o moștenire-mi dăruiești,
De care îi învrednicești
Pe toți cei cari în astă lume
Știu să se teamă de-al Tău Nume.
6Tu lungești zilele pe care
Cel care-i împărat le are:
Sporească-i anii, pe vecie!
7Pe al său scaun de domnie,
Să-mpărățească el, mereu,
Șezând doar lângă Dumnezeu!
Să faci ca bunătatea-Ți mare
Și-a Ta credincioșie tare,
Să îl vegheze pe-mpărat!
8Atuncea eu – neîncetat –
Voi ține al meu jurământ
Și Numelui Tău am să-I cânt.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
