Proverbe 4 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Ascultați fii – suflarea toată –

Învățătura unui tată,

2Căci eu vă dau doar sfaturi bune

Și-n inimi, vreau, voi a le pune.

Cu-atenție mă ascultați,

Povața nu mi-o lepădați!

3Copil când încă mai eram

La tatăl meu și mă aflam

Un fiu gingaș la mama mea,

4Bătrânul a-nceput să-mi dea

Învățătură. Mi-a deschis

Vorba lui, mintea, când mi-a zis:

„Păstrează-n inimă și-n minte,

Copilule, aste cuvinte.

Păzește sfaturile mele

Căci astfel vei trăi, prin ele!

5Înțelepciune dobândește,

Pricepere îți însușește

Și nu uita tot ce ți-am spus.

Pe calea ta, când vei fi dus,

Să-ți amintești vorbele mele

Și nu te-abate de la ele.

6De-nțelepciune să te ții:

N-o părăsi, căci tu să știi

Că de-o iubești, te ocrotește

Și pururea ea te păzește.

7Privește al ei început:

S-o dobândești! Neabătut,

Să urmărești priceperea,

Cu tot ce-n viață vei avea.

8Înalț-o și-atunci, ne-ncetat,

De ea și tu vei fi-nălțat.

9Pe cap, ea are să îți pună,

Împărătească, o cunună.

10Ascultă-mă când îți vorbesc,

Căci anii tăi astfel sporesc.

11Calea înțelepciunii, eu

Ți-arăt acuma, fiul meu.

Povețe-ți dau, te sfătuiesc

Căci vreau să te călăuzesc

Pe a înțelepciunii cale.

12Astfel, în drumurile tale,

Când vei umbla, vei fi păzit –

Nu-ți va fi pasul stânjenit.

Când vrei s-alergi, alergi ușor;

Nu-ți poticnești al tău picior.

13Să ții învățătura-n mână:

Pe viața ta, ea e stăpână.

14Pe calea celor răi, nicicând

Să nu intri, și nici umblând

Vreodată să nu fii zărit

Cu omul cel nelegiuit.

15Ferește-te de calea lor:

S-o ocolești și, binișor,

Treci înainte! Căci cei răi,

16Umblând pe-ntunecate căi,

Nu dorm, iar somnul le-a pierit

Dacă vreun rău n-au făptuit.

Ei umblă-ntr-una după pradă,

Făcând pe cineva să cadă.

17Nelegiuită-i pâinea lor,

Iar vinul, stors cu sila-l vor.

18Însă a drepților cărare,

Lumină e, strălucitoare,

Care va crește tot mereu,

Către al zilei apogeu.

19Bezna e calea celor răi,

Și pe-ale lor ascunse căi,

Ei nu simt când se poticnesc.

20Copile, eu te sfătuiesc

Să-ți amintești vorbele mele,

Să-ți pleci urechile la ele

21Și nu le-ndepărta nicicând,

De ai tăi ochi, din al tău gând;

22Căci ele, viață, dăruiesc

Acelor care le găsesc,

Și sănătate, trupul lor

Primi-va, din al lor izvor.

23Mai mult, inima îți păzește:

Izvor al vieții-i ea. Gonește

24Neadevăr și viclenie

Din a ta gură! Să îți fie

25Privirea-n față îndreptată

Iar ochii tăi doar drept să bată.

26Cărarea, netedă, s-o ai,

Și hotărât, pe drum, să stai:

27Să nu te-abați din calea ta

Nici la stânga, nici la dreapta;

Ci du-te ferm, spre țelul tău,

Ferindu-te, mereu, de rău.