1Șapte femei au a se duce,
Ca un bărbat ele s-apuce
Și ca să îi vorbească-apoi:
„Haine și pâine, avem noi.
Nu trebuie să cheltuiești
Cu noi, ci doar să-ngăduiești
Ca al tău nume să-l purtăm
Și de ocară să scăpăm!”
Proslăvirea Sionului2Plină – atunci – are să fie,
De slavă și de măreție,
Odrasla Domnului, căci iară
Va străluci rodul în țară,
Pentru cei care-s fericiți,
Ai lui Israel mântuiți.
3Cel ce-n Sion va fi aflat
Sau în Ierusalim lăsat,
Are a se numi drept „sfânt”,
Printre toți cei de pe pământ.
4După ce Domnul o să spele
Necurățiile acele
Ale fiicei Sionului,
Iar al Ierusalimului
Ținut ajunge curățat
De sângele ce s-a vărsat –
Cu duhul judecăților,
Precum și-al nimicirilor –
5Pe muntele Sionului,
După dorința Domnului,
Un nor de fum va fi lăsat –
Ziua – și-apoi pe înserat,
Va fi un foc strălucitor,
Luminând bezna nopților.
Da, peste toate, slava are
Să fie-atunci, un loc în care,
Un adăpost va fi aflat.
6El poate fi asemănat
Cu o colibă, având rost
De a fi loc de adăpost,
Ca un umbrar cari te ferește
De arșița ce dogorește
Și cari dă adăpost apoi,
Când se abat furtuni și ploi.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.