1 Ioan 5 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Oricine crede că Iisus

Este Hristos, este de sus,

Din Dumnezeu fiind născut.

Iată, vă fac de cunoscut

Că orișicine Îl iubește,

Pe Cel ce L-a născut, vădește

Iubire și pentru Acel

Care a fost născut din El.

2Pe-ai Domnului copii, noi știm

Că trebuie să îi iubim.

Dacă îi vom iubi mereu,

Îl vom iubi pe Dumnezeu.

Iubind pe Domnul, ne silim,

Porunca Lui, să o păzim.

3Căci dragostea de Dumnezeu

Șade în a-I păzi, mereu,

Poruncile ce ni le-a dat.

Iar după cum am observat,

Poruncile Lui nu sunt grele

Și pot a fi păzite ele.

4Cel ce-i născut din Dumnezeu,

Va birui lumea, mereu.

Iar ceea ce dă biruința,

Asupra lumii, e credința

Pe care noi am dobândit-o.

5Dar lumea, cine-a biruit-o?

Sau cine oare-o biruiește,

Dacă nu cel ce dovedește

Credința că Hristos Iisus

E Fiul Domnului? V-am spus,

6Că a venit Iisus Hristos,

Din cer, la noi, în lume, jos,

Cu apă și cu sânge. Iată:

Apă și sânge, totodată.

Iar Cel care mărturisește

Acestea și le-adeverește,

Acuma, pe acest pământ,

Nu-i altul decât Duhul Sfânt.

Iar acest Duh neîntinat,

E adevăru-adevărat.

7(Căci trei care în ceruri sânt –

Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt –

Mărturisesc și-ntotdeauna,

Aceștia au să fie una.)

8La fel este și pe pământ,

Căci și aicea, tot trei sânt:

Duh, apă, sânge. Deci și ei,

În mărturie, nu sunt trei,

Ci-s una, în vorbirea lor.

9Primind dar, pe-a oamenilor

Mărturisire, s-o primim

Și pe-a lui Dumnezeu, căci știm,

Cum că a Lui, este mai mare.

Ea e mărturisirea care

O face Domnul, pentru El –

Pentru al Său Fiu. Acum cel

10Cari crede-n Fiul Domnului,

Are mărturisirea Lui,

În interiorul său, în el.

În ce-l privește pe acel

Care nu-L crede – vă spun eu –

Că, mincinos, pe Dumnezeu,

Îl face, căci el n-a primit

Ceea ce a mărturisit

Chiar Domnul, despre Fiul Lui.

11Iar mărturia Domnului,

Aceasta e: Domnul ne-a dat

Viață în veci și-a așezat

Această viață-n Fiul Lui.

12Cel cari, pe Fiul Domnului,

Îl are, viață dobândește.

Cine nu-L are, se sfârșește.

13V-am scris aceasta, ca să știți

Cu toți, și-ncredințați să fiți

Că dacă-n Fiul Domnului,

Voi credeți – în Numele Lui –

Viață în veci, ați dobândit.

14Noi, îndrăzneală, am primit,

La Dumnezeu. În ce stă ea?

În faptul că dacă vom vrea,

Să cerem, ceva, Domnului –

Dacă este pe voia Lui –

El ne ascultă. Dacă știm

15Că, ascultare, noi găsim,

La El, oricând, orice I-am cere,

Vom ști că ne stă în putere

Să dobândim ce L-am rugat,

Căci ce-am cerut, ne va fi dat.

16Dacă îl vede cineva,

Pe-un frate, c-a greșit, cumva,

Păcătuind – și-acel păcat

Nu-i către moarte îndreptat –

Rugi facă, pentru frate’ său,

Spre-a îndrepta lucrul cel rău.

Dacă așa va proceda,

Dumnezeu, viața, îi va da,

Pentru cel care s-a rugat,

Cari n-a făcut nici un păcat.

Dar este și-un păcat mai mare

Ce merge pe-a morții cărare.

Pentru cel care o să poarte

Acel păcat ce duce-n moarte,

Nu îi voi spune, nimănui,

Ca să se roage, Domnului.

17Vă fac dar, o mărturisire,

Că orișice nelegiuire

Este păcat. Dar între ele –

Între păcatele acele –

Exist-un altfel de păcat

Ce nu-i, spre moarte, îndreptat.

18Nouă ne este cunoscut,

Cum că oricine e născut,

Din Domnul, nu păcătuiește;

Pe omu-acela îl păzește

Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat.

De-aceea, el e apărat

Și-ntotdeauna, va învinge,

Căci cel rău nu îl poate-atinge.

19Știm că, din Dumnezeu, suntem,

Și de asemenea, vedem

Cum toată lumea a ajuns,

În hăul cel de nepătruns,

Al celui rău, în care, iată,

Acuma, zace îngropată.

20Noi știm că Fiul Domnului

S-a pogorât din cerul Lui,

Iar când, la noi, El a venit,

Pricepere ne-a dăruit

Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat,

Pe Cel cari e adevărat.

Acum, noi ne aflăm în El:

Suntem cu toții, în Acel

Care-i adevărat, de sus,

Adică, în Hristos Iisus –

În Fiul care-i Dumnezeu

Și-i viață veșnică, mereu.

21Deci copilașilor, vegheați!

De idoli, să vă depărtați,

Acum, în anii care vin,

Și până la sfârșit. Amin.”