Numeri 31 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Biruința asupra madianiților

1Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

2„Pe al lui Israel popor,

Contra Madianiților,

Să îl răzbuni. Apoi, să știi

Că tu, urmează, ca să fii,

La neamul tău, adăugat.”

3Moise, atunci, a cuvântat,

Către popor: „Să înarmați,

Din al vost’ rând, niște bărbați,

Ca să ne facem o oștire,

Să ducem la îndeplinire –

Prin ei – porunca Domnului,

În contra Madianului.

Să mergem împotriva lor,

Să-l răzbunăm pe-al nost’ popor.

4Trimiteți deci, câte o mie

De oameni – dintr-o seminție –

Ca să se-adune-n acest fel,

Douășpe’ mii, din Israel.”

5Atuncea fost-au înarmați

Douăsprezece mii bărbați,

Din Israel și pregătiți

A fi, la oaste, folosiți.

6Din fiecare seminție,

Au fost aleși câte o mie.

Moise, pe Fineas, l-a adus

Și-n fruntea oștilor l-a pus.

Fineas e cel care ducea

Unelte sfinte și avea

Și trâmbițe răsunătoare –

Pe Eleazar, tată, îl are.

7După porunca Domnului,

În contra Madianului,

Ei au pornit – cum Domnu-a zis –

Și toți bărbații i-au ucis.

8Printre cei morți, se numărau

Și cei care împărățeau

Peste-al lui Madian popor.

Iată acum, numele lor:

Evi, Rechem și apoi Țur,

Iar la sfârșit Reba și Hur –

Ei sunt cei cinci care ședeau,

În Madian, și-mpărățeau.

Balaam – feciorul lui Beor –

Căzut-a-n rândul morților.

9Femei și prunci au fost, astfel,

Prinși, de poporul Israel

Și-n urmă, fost-au jefuite

Toate cirezile de vite

Și turmele și-avutul care

Ținutul Madian îl are.

10Cetățile Madianite

Au fost, de flăcări, mistuite.

11Apoi, împinseră încoace

Jafuri, oameni și dobitoace.

12Pe toate-acestea le-au adus,

La Moise-n față, de le-au pus,

La Eleazar și la cei cari,

În Israel, erau mai mari.

În a Moabului câmpie

S-au potrivit ei, ca să fie,

Cu al lui Israel popor.

Se întindeau, în fața lor,

Cetatea Ierihonului

Și apele Iordanului.

13Moise, cu preotul cel mare –

Cu Eleazar – și cu cei care

Erau mai mari, peste popor,

Ieșiră-atunci, în fața lor,

Într-un loc mai îndepărtat

De tabără. S-a mâniat

14Moise, pe șefii puși să fie

Drept căpetenii peste-o mie

Și peste-o sută, cari ‘napoi

Se întorceau, de la război.

15Către ei, Moise a strigat:

„Cum?! Voi, în viață, ați lăsat

Femeile acestea, oare?!

16Dar ele sunt acelea care –

Așa precum Balaam a spus –

Pe-ai lui Israel fii i-au dus

În rătăcire și-au sfârșit

Apoi, de au păcătuit

Față de Dumnezeul lor.

Ele – în fapta lui Peor –

Târâtu-l-au pe Israel,

De-a izbucnit, în acest fel,

Urgia Domnului, cea mare,

Peste întreaga adunare!

17Ucideți pruncii care sânt

Băieți! Ștergeți, de pe pământ,

Femeile cari s-au culcat,

În viața lor, cu un bărbat!

18Pruncii, de parte femeiască,

Să îi lăsați ca să trăiască.

De-asemenea lăsați apoi,

A fi în viață – pentru voi –

Fetele cari nu s-au culcat,

Nicicând, pe lume, cu-n bărbat.”

Curățirea căpeteniilor și ostașilor

19„Iar voi, aici, să vă opriți!

În acest loc să poposiți,

O săptămână. Nimenea,

În tabără, nu va avea

Voie să intre! Deci să știți

Că trebuie, curați, să fiți.

Cei ce-au ucis ori au atins –

Fără să vrea sau înadins –

Un mort, aici au să rămână –

Acuma – timp de-o săptămână!

A treia zi, vă dau de știre

Că se va face curățire.

A șaptea zi, la fel. Apoi,

Pe cei ce i-ați luat cu voi,

Va trebui să-i curățiți,

Spre-a fi în tabără primiți.

20Veți curăța-n zilele-acele,

Haine și lucruri ce-s din piele,

Din păr de capră, ori din lemn.

Să faceți dar, precum vă-ndemn!”

21Apoi, preotul Eleazar,

A zis oștirii: „Iată dar,

Ceea ce Domnu-a poruncit,

Prin legea care ne-a venit,

22Prin Moise: aur și aramă,

Argint, fier și de bună seamă,

Și plumb apoi, și cositor,

23Cari rabdă focul de cuptor,

Prin foc să-l treceți, negreșit,

Spre a fi astfel, curățit.

Deci toate lucrurile care,

Să rabde focul, sunt în stare,

Prin foc o să le curățiți.

La celelalte, folosiți

Doar apa pentru curățire,

Așa precum v-am dat de știre.

24A șaptea zi, să vă spălați

Straiul și o să fiți curați.

Numai în felu-acesta, voi

Veți merge-n tabără apoi!”

Împărțirea prăzii

25Domnul, lui Moise, i-a vorbit

Și iată ce i-a poruncit:

26„Tu, Eleazar și toți cei cari,

Peste Israel, sunt mai mari,

Veți socoti prada luată –

Fie că ea este formată

Din oameni sau din dobitoace.

27Apoi, o să veniți încoace

Și între oaste și popor,

Faci împărțirea prăzilor.

28Din partea oștii, să oprești,

O parte și s-o dăruești,

Lui Dumnezeu. Îți sunt cerute

Să iei doar una, la cinci sute,

Din oameni, precum și din boi,

Dintre măgari și dintre oi.

29Din jumătatea oștilor –

Din cea cari le revine lor –

Va trebui să iei un dar,

Pe care-l dai, lui Eleazar,

Căci pentru Domnul, e luat

Și-i socotit dar ridicat.

30Apoi, din jumătatea care

Revine pentru adunare,

Ai să iei una, la cincizeci,

Adică tu vei lua deci,

Câte-o bucată dintre boi,

Din oameni, din măgari sau oi,

Sau din oricare dobitoc

Care se află-n acel loc.

Partea ce-o iei de la popor,

Tu să o dai Leviților

Aflați în slujba Domnului,

Având în pază, cortul Lui.”

31Moise și Eleazar, îndată,

Au împlinit porunca dată,

De către Dumnezeu. Apoi,

32Întreaga pradă de război –

Din jaful ce s-a săvârșit

De către oaste – s-a vădit

De șase sute șaptezeci

Și cinci de mii, cuprinzând deci,

În acest număr, numai oi;

33Fusese numărul de boi,

De șaptezeci și două mii;

34Măgari, șaizeci și una mii;

35Femeile ce-au fost cruțate,

Pentru că n-au fost măritate

Și n-aveau știre de bărbat,

La treizeci mii, s-au numărat,

Și încă două mii apoi.

36Cât despre numărul de oi –

Cari este numai jumătate,

Deci cele ce-au fost oștii date –

Ajuns-a la trei sute mii

Și treizeci și șapte de mii

Și încă cinci sute de oi.

37Din ele, s-au luat apoi,

La șase sute șaptezeci

Și cinci de mii. Acestea deci,

Date-au fost Domnului apoi;

38Treizeci și șase mii de boi

Au fost, în urmă, numărați,

Iar șaptezeci și doi, luați

Au fost, ca dare, Domnului,

Adusă prin preoții Lui.

39Și mulți măgari s-au adunat:

Pe capete, s-au ridicat

Treizeci de mii, la numărare

Și încă cinci sute, din care,

Sunt șaptezeci și unu, dați,

Lui Dumnezeu. Sunt numărați

40Șaptesprezece mii de inși,

Dintre cei care au fost prinși,

Iar pentru Domnul, mai apoi,

Luați au fost treizeci și doi.

41Moise i-a da, lui Eleazar,

Darea cerută, ca pe-un dar

Care-i revine Domnului,

Prin ridicare-n fața Lui.

42Moise, apoi, a despărțit

Partea care s-a cuvenit,

Pentru-al lui Israel popor,

De către cea a oștilor.

43Ea reprezintă jumătate,

Din prăzile ce-s oștii date.

Luară-ai lui Israel fii,

Trei sute și treizeci de mii,

Plus șapte mii cinci sute oi;

44Treizeci și șase mii de boi;

45Măgari, primiră treizeci mii

46Cinci sute; și șapteșpe mii

De suflete, le-au mai fost date.

47Moise, din astă jumătate,

Opri partea cerută. Deci,

Luat-a unul la cincizeci,

Din orișicare dobitoc

Și-apoi din oameni. La un loc,

I-a strâns pe toți; numărul lor,

L-a dat apoi, Leviților –

După porunca Domnului –

Căci ei fac paza cortului.

48Mai marii de peste oștire,

Cu cei care au stăpânire

Peste o mie și la fel,

Peste o sută-n Israel,

De Moise s-au apropiat

49Și în ăst fel au cuvântat:

„Iată că noi am socotit,

Ostașii cari ne-au însoțit.

Nu a pierit, în ăst război –

În lupte – nimeni dintre noi.

50Deci vom aduce fiecare,

Un dar, lui Dumnezeu, pe care,

Din aur, l-am alcătuit –

Din sculele ce le-am găsit:

Din lănțișoare, din inele,

Salbe, brățări, cercei. Prin ele,

Am vrea – după a noastră fire –

Ca să se facă-o ispășire

A sufletului, pentru noi,

În fața Domnului apoi.”

51Moise, precum și Eleazar,

Primiră-atuncea acel dar,

Din partea lor, precum au spus.

52Tot aurul ce-a fost adus,

De căpeteniile-aflate

Peste Israel așezate –

Peste o mie dintre fii,

Sau peste-o sută de copii –

În sicli, fost-a prețuit.

În felu-acesta, s-a vădit

Că aurul acela are

Șaptesprezece mii, la care

Și șapte sute s-au mai pus.

Tot aurul ce s-a adus,

A fost luat ca darul care

E dăruit, prin ridicare.

53Oștirea, însă, a păstrat

Tot ce, în luptă, a prădat.

54Moise, precum și Eleazar,

Primiră-atuncea acel dar,

Din partea căpitanilor

Și-apoi au dus aurul lor,

În cortul întâlnirii, unde

Doar ei, numai, puteau pătrunde,

Și l-au lăsat, în acest fel,

Ca amintire-n Israel,

Pus înaintea Domnului,

Pentru întreg poporul Lui.