Ieremia 38 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ieremia într-o groapă

1În acel timp, Șefatia

Al lui Matan, Ghedalia

Al lui Pașhur, Iucal – cel care

Pe Șelemia, tată-l are –

Și cu Pașhur – cari se vădea

Că fiu îi e lui Malchia –

Au auzit cuvântul spus

De Ieremia, când s-a dus

În fața-ntregului popor,

Vorbind spre știrea tuturor:

2„Domnul a zis: „Să știți dar voi,

Că peste toți cei care-apoi

Vor rămânea-n astă cetate,

Moartea – curând – se va abate.

Îi va ucide sabia,

Cu ciuma și cu foametea.

Dar să mai știți voi că toți cei

Ce se vor duce la Haldei,

În gheara morții n-au să cadă,

Căci viața va fi a lor pradă.”

3Așa vorbește Domnul: „Iată,

Astă cetate va fi dată

În mâna celui cari, pe tron,

E așezat în Babilon!

Asupră-i o să năvălească

Și are să o cucerească!”

4Grabnic – atunci – aceia cari

Peste popor erau mai mari,

La casa împăratului,

S-au dus și astfel i-au spus lui:

„Omul acesta, negreșit,

La moartea trebuie-osândit!

Căci oamenii cei de război

Pe care-i mai avem cu noi,

Și-ntreg poporul sunt speriați

Și de-a lui vorbă înmuiați!

Omul acesta dovedește,

Neîncetat, că urmărește

Nenorocirea tuturor

Și răul pentru-acest popor.”

5Atuncea, despre Ieremia,

Spuse-mpăratul Zedechia:

„În mâna voastră-i el. Vă zic

Că eu nu pot să fac nimic,

În contra voastră, niciodat’!”

6Îndată, ei l-au înhățat

Pe Ieremia și-au găsit

O groapă-n cari l-au azvârlit.

Groapa aceea se vădea

Că era a lui Malchia –

Adică a acelui care,

Pe împărat, părinte-l are –

Și fost-a-n curtea temniței.

Cu frânghii, în adâncul ei,

Pe Ieremia-l pogorâră,

Așa după cum hotărâră.

Cu toate că ea nu avea

Apă, era noroi în ea,

Încât prorocu-ajunse-apoi

Să se afunde în noroi.

7Ebed-Melec – cari se vădea

A fi din Etiopia –

Famen și dregător aflat

La curte, lângă împărat,

A auzit de Ieremia

Și a fugit la Zedechia.

La poarta care s-a chemat

Drept „a lui Beniamin”, aflat

Fusese împăratul, când

8Edeb-Melec a mers, zicând:

9„Vai împărate, domnul meu!

Oameni-aceștia, cum văd eu,

Un mare rău au săvârșit!

Pe Ieremia l-au zvârlit

În groapa ‘ceea, cu noroi.

El va muri de foamea-apoi,

Căci în cetate nu mai are

Nimeni, nimica, de mâncare.

Tu, împărate, ai aflat

Că pâinea ni s-a terminat!”

10Când împăratu-a auzit

Lucrul acest, a poruncit

Slujbașului ce se vădea

Că e din Etiopia,

Fiind Ebed-Melec chemat:

„Să iei cu tine, imediat,

Treizeci de oameni, dintre cei

Care sunt slujitori ai mei

Și du-te de îl scoate-afară,

Ca nu cumva, apoi, să piară!”

11Ebed-Melec și-a adunat

Oamenii care i s-au dat

Și-apoi, cu slujitorii lui,

Spre casa împăratului

Pornit-a, ca o vijelie.

Chiar dedesubt, sub visterie,

Era un loc anume-aflat,

Din care-a mers și a luat

Zdrențe și straie vechi – purtate –

Precum și petice aflate

În acel loc. El le-a legat

Cu frânghii și-apoi le-a lăsat

În groapa-n care, azvârlit,

Era prorocul. La sfârșit,

12El îi vorbi prorocului:

„Aceste zdrențe să le pui

La subsiori și să le ții

Legate sub aste frânghii.”

Și Ieremia a făcut

Așa precum i s-a cerut:

13Zdrențe și-a pus la subsoară,

Fiind, cu frânghii, tras afară,

Din groapa-n care s-a aflat,

Și-n curtea temniței lăsat.

14Apoi, trimis-a Zedechia,

Slujbași care, pe Ieremia,

La Casa Domnului l-au dus

Și-n felu-acesta a fost pus

Chiar lângă poarta Casei, care,

A treia e, la numărare.

Acolo, fost-a întrebat

De al lui Iuda împărat:

„Vreau să te-ntreb ceva și-ți zic

Să nu-ndrăznești s-ascunzi nimic!”

15Atunci, îi zise Ieremia,

În acest fel, lui Zedechia:

„Dacă îți spun, mă vei urî

Și-ndată mă vei omorî,

Iar dacă am să-ți dau un sfat,

În seamă nu va fi luat.”

16Dar împăratul Zedechia,

Cu jurământ, lui Ieremia,

Îi zise-n taină: „Viu, mereu,

E al nost’ Domn și Dumnezeu

Care ne-a dat viață la toți,

Căci fără nici o frică poți –

Acuma – ca să îmi vorbești!

Nu trebuie să te ferești,

Pentru că nu te voi urî

Și nici nu te voi omorî.

Ba mai mult, nu vei fi lăsat

În mâna celor ce-au cătat

Ca să-ți ia viața.” Ieremia

17Îi zise-atunci, lui Zedechia:

„Așa vorbește Domnul, Cel

Ce-i Dumnezeu în Israel

Și-i Dumnezeul oștilor

Precum și Domnul tuturor:

„De te supui, dând ascultare

La căpeteniile care

În Babilon se află, iată

Că viața îți va fi cruțată.

Atunci, cetatea și-acest loc

N-au să mai fie arse-n foc.

Tu și cu toată casa ta,

Viața, drept dar, veți căpăta.

18Dar dacă n-ai să te supui,

Scăpare pentru tine nu-i!

În mâinile Haldeilor

O să ajungă-al tău popor

Și-apoi în urmă, ăstui loc

Are să i se pună foc.”

19Când auzit-a Zedechia,

Cuvintele lui Ieremia,

A zis: „Mi-e teamă de Iudei,

Căci mulți trecut-au la Haldei.

Mă tem să nu ajung, vreodat’,

În mâna lor ca să fiu dat

De oștile Haldeilor,

Batjocură să le fiu lor.”

20Atunci, prorocul Ieremia,

Astfel, i-a zis, lui Zedechia:

„Nu te vor da, de bună seamă!

De lucru-acesta, să n-ai teamă,

Căci Domnul zis-a, despre tine,

Precum că tu ai s-o duci bine,

Iar viața ta va fi cruțată.

21Dar dacă nu vrei s-asculți, iată

Ceea ce mi-a descoperit

Domnul, atunci când mi-a vorbit:

22„Toate nevestele pe care,

În casă, încă, le mai are

Cel care este așezat

În Iuda, ca și împărat,

Vor fi luate de cei cari

În Babilon sunt cei mai mari.

Nevestele-au să te jelească

Și-n acest fel au să vorbească:

„Prietenii te-au înșelat

Și-n urmă, te-au înduplecat.

Dar când, picioarele-n noroi

Ți se-afundară, mai apoi,

Prietenii te-au părăsit

Și-n mare grabă, au fugit!”

23Haldeii au să-ți ia – să știi –

Nevestele și ai tăi fii.

O pradă a Haldeilor

Ai să ajungi. Din mâna lor,

Nu vei avea nici o scăpare.

Prins ai să fii de-acela care,

În Babilon, e așezat

Pe scaunul de împărat.

Cetatea ta și acest loc

Arse vor fi, apoi, cu foc.”

24Când auzit-a Zedechia

Cuvintele lui Ieremia,

Îi spuse: „Iată ce îți zic:

Nimeni să nu știe nimic,

Din ceea ce am discutat

Și-n viață-atunci, vei fi lăsat!

25Dacă vor auzi cei cari

Peste popor sunt puși mai mari,

De faptul că noi am vorbit

Și dacă ei vor fi venit

La tine să îți zică-apoi:

„Vorbește, ca să știm și noi

Tot ceea ce ați discutat

Tu și al nostru împărat!

S-ascunzi ceva, să nu cutezi,

Dacă vrei viața să-ți păstrezi!”,

26Tu să le spui: „Eu l-am rugat,

Pe Zedechia – pe-mpărat –

Să nu mă vâre la-nchisoare,

Din nou, în casa cea în care

Și înainte m-a trimis

Și-i a lui Ionatan. I-am zis

Să se arate-ndurător,

Căci teamă mi-e că am să mor!”

27Toți căpitani-aceia cari

Peste popor erau mai mari,

Pân’ la Ierusalim s-au dus

Și-n urmă, întrebări i-au pus

Lui Ieremia. El le zise,

Așa precum îi poruncise

Cel ce fusese împărat.

Atunci, cu toții au plecat

Căci cu răspunsul ce-l primiră

Ajuns-au de se mulțumiră.

28Prorocul însă-ntemnițat,

În curtea temniței, a stat,

Până când fost-a – negreșit –

Ierusalimul cucerit.