Iosua 9 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Împărații țării se unesc

1Când cei care-au împărățit,

Peste Iordan, au auzit

De tot ceea ce s-a-ntâmplat,

O hotărâre au luat:

Pe cei ce stau peste Iordan,

Pe coasta mări spre Liban,

Pe coasta munților în vale –

Pe toți deci – au găsit cu cale,

În grabă, ca să îi unească,

Să poată să se-mpotrivească

Feciorilor lui Israel

Și să le țină piept. Astfel,

Hetiții și cu Amoriții,

Heviții și cu Iebusiții,

Poporul Canaaniților

Și neamul Fereziților,

2La învoială au căzut

Și-o înțelegere-au făcut,

Prin care s-au unit apoi

Și s-au gătit pentru război,

Să-i bată, prin puterea lor,

Pe Iosua și-al său popor.

Viclenia gabaoniților

3Când cei care au locuit

În Gabaon, au auzit

De ceea ce s-a petrecut

În Ierihon, de ce-au făcut

Iosua și poporul lui

Contra cetății Aiului,

4Au hotărât că e mai bine,

Cu vicleșug, piept, a le ține,

Israeliților. Astfel,

Ei au trimis în Israel –

În mare grabă – o solie.

Solii – pentru călătorie –

Burdufuri vechi, de vin, aveau;

Rupte, cu petece, erau

Acestea, ca și sacii lor,

Din spatele măgarilor.

5Încălțămintea învechită

Le era ruptă și cârpită,

Iar straiele de-asemenea.

Chiar pâinea veche-a fost și ea,

Mucegăită și uscată,

Părând a fi, mult timp, păstrată.

6Astfel gătiți, solii s-au dus

Până la Iosua și-au spus,

Față de adunarea toată

Cari, la Ghilgal, era aflată:

„Iată, din depărtări venim

Până la tine, căci dorim,

Ceva, să-ți cerem: vrem ca voi

Să faceți legământ cu noi.”

7A lui Israel adunare

A zis atunci: „Nu cumva, oare,

În al nost’ mijloc locuiți

Și din acest motiv veniți,

Să faceți legământ, cu noi?”

8Solii răspunseră apoi,

Lui Iosua și alor săi:

„Iată, suntem toți robi ai tăi.”

Atunci, Iosua zise: „Vreți

Să-mi spuneți dar, cine sunteți

Și de prin ce ținut veniți?

În care țară, locuiți?”

9Ei au răspuns: „Robii tăi, iată,

Vin dintr-o țară-ndepărtată,

Căci auzit-au, tot mereu,

De al tău Domn și Dumnezeu –

De tot ceea ce a făcut

În al Egiptului ținut,

10Și despre ceea ce-au pățit

Aceia care au domnit,

Peste-Amoriți ca împărați

Dincolo de Iordan, aflați.

Am auzit despre Sihon –

Cel ce fusese la Hesbon –

Și despre Og – cel care-a stat,

La Aștarot, ca împărat,

Peste-al Basanului ținut.

11Când au aflat ce le-a făcut

Domnul, bătrânii toți pe care

A noastră țărișoară-i are,

La drum, îndată, ne-au trimis,

În fața voastră, și ne-au zis:

„Merinde să vă luați voi

Și înaintea lor apoi,

Să mergeți. Când îi întâlniți,

În acest fel, să le vorbiți:

„Vă suntem robi. Acuma voi

Să faceți ce doriți, cu noi.

12Iată ce pâine am mâncat:

Caldă era când am plecat –

În urmă cu mult timp – la drum.

Mucegăită e acum

Și s-a uscat. De-abia mai țin

13Burdufurile pentru vin.

Toate-au fost noi când le-am umplut,

Însă de-atuncea, a trecut

Mult timp, iar noi le-am peticit.

Încălțămintea s-a-nvechit –

La fel și straiul de pe noi –

De când plecat-am către voi,

De greutatea drumului,

Din pricina lungimii lui.”

14Atunci, bărbații, din popor

Luară din merindea lor,

Fără ca-ntâi să fi-ncercat,

Pe Domnul, de a-L fi-ntrebat,

15Iar Iosua pace-a făcut

Îndată de cum i-a văzut

Și-a încheiat un legământ –

Bazat doar pe al lor cuvânt –

Că-n viață îi va fi lăsat.

Toți căpitanii au jurat

Și-au întărit, în acest fel,

Ceea ce le promise el.

16După trei zile, a aflat

Poporul că e înșelat,

Pentru că oamenii acei

Fuseseră vecini cu ei,

Căci locuia neamul acel

În mijlocul lui Israel.

17Fiii lui Israel porniră

Și după trei zile sosiră

Lângă cetățile pe care,

În țară, acel neam le are.

Iată dar cum au fost chemate:

E Gabaon prima cetate;

Chefira, cea de-a doua este;

Berot, a treia se numește;

Iar cea de-a patra o găsim

Numită Chiriat-Iarim.

18Când i-au găsit, nu i-au bătut

Din pricină că au făcut

Mai marii lor, un legământ,

Jurând pe Dumnezeu Cel Sfânt,

Că neamul le va fi cruțat

Fiind în viață-apoi lăsat.

A lui Israel adunare –

Furioasă-atunci – în gura mare,

A început ca să cârtească

Și-apoi să le-nvinovățească

Pe căpeteniile lor.

19Dar căpitanii din popor

Au spus, îndată: „Am jurat,

Pe Dumnezeu, când ne-am legat

Precum că-i vom lăsa în pace.

20De-aceea, iată ce vom face:

Nu-i vom ucide, căci apoi

Are să vină peste noi,

Focul mâniei Domnului

Din pricina cuvântului

Prin care noi suntem legați.

Cu viață deci, vor fi lăsați.”

21Poporul tot s-a învoit

Cu felu-n care au vorbit

Și a strigat: „Vrem să trăiască!”

Au început să-i folosească

Apoi, la muncă. Treaba lor

Era tăiatul lemnelor

Și scosul apei, ne-ncetat.

În felu-acesta au lucrat

Și au trudit cu mic cu mare,

Pentru întreaga adunare.

22Iosua i-a chemat la el

Și le-a vorbit în acest fel:

„De ce ne-ați înșelat, zicând:

„Noi, de departe, suntem”, când

Iată, de fapt, vedem că voi

Ați locuit chiar între noi?

23Sunteți de-acuma, blestemați

Ca în robie doar, să stați,

Apă și lemn cărând mereu,

La casele Domnului meu.”

24Ei au răspuns: „Am auzit

Tot ceea ce a poruncit

Domnul și Dumnezeul tău,

Vorbind cu Moise, robul Său.

În felu-acesta am aflat

Precum că vouă vă e dat

Acest ținut, să-l stăpâniți,

Urmând să fie nimiciți

Toți cei ce-n țară locuiesc.

Când am văzut că se-mplinesc

Aste cuvinte și-am aflat

Că-n țară, voi ați și intrat,

O mare frică ne-a cuprins,

Îndată. Astfel, înadins

Noi am lucrat așa cum știi,

Ca să putem rămâne vii.

25Suntem supuși ai mâinii tale:

Acuma, ce găsești cu cale

Că-i drept și bine pentru noi,

Tu hotărăște dar; și-apoi,

Fă bine numai, și ne spune,

Pentru că noi ne vom supune.”

26Iar Iosua a împlinit

Ce le-a promis: i-a izbăvit

Din mâna-ntregului popor.

27Din ziua ‘ceea, neamul lor

Ajunse-a fi-ntrebuințat

Doar pentru-al lemnelor tăiat

Și pentru-a scoate apa care,

A lui Israel adunare,

Neîncetat, o folosea.

Lemne duceau, de-asemenea,

Pentru altarul Domnului,

Cu apa necesară lui.

Ei le cărau – bine-nțeles –

În locul care-a fost ales

Pentru altar, de Dumnezeu;

Aceasta fac și azi, mereu.