Psalmii 39 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Lui Iedutan, acela careE, peste cântăreți, mai mare.Psalmul acesta – e știut –De către David e făcut

1Cu mine însumi am vorbit

Și-n felu-acesta am grăit:

„Necontenit – în toate cele –

Am să-mi veghez căile mele,

Ca nu cumva, dacă vorbesc,

Cu limba să păcătuiesc.

Un frâu am să-mi așez la gură,

Ca să vorbească cu măsură,

Atâta timp cât o să stea

Omul cel rău, în fața mea.”

2Ca și un mut m-am arătat,

Căci în tăcere eu am stat.

Deși eram nenorocit,

Nici un cuvânt nu am rostit;

Dar nici atunci, durerea mea,

Mai mică, nu se dovedea.

3Îmi ardea inima, în mine,

Iar un lăuntric foc, în vine,

Simțit-am cum mă mistuia.

Atuncea dar, pe limba mea –

Iată – cuvântul a venit

Și-n felu-acesta, am vorbit:

4„Doamne, să-mi spui acum aș vrea,

Cum se sfârșește viața mea,

Care-i măsura zilelor

Ce mi le-ai dat, căci trecător

Mă aflu eu, pe-acest pământ.”

5Iată că zilele îmi sânt

De-un lat de mână. Pot să zic

Precum că-n față-Ți, un nimic,

Neînsemnata-mi viață pare,

Căci omul e doar o suflare,

Oricât de bine s-ar ținea

Și-oricât de tare s-ar vedea.

(Oprire)

6O biată umbră omul pare,

În necurmata frământare

Care zadarnică se-arată

În goana lui nesăturată

După comori, fără să știe

Ale cui, oare, au să fie.

7Acuma Doamne, ce pot eu

Să mai nădăjduiesc? Mereu,

Pe Tine doar m-am sprijinit

Și-n Tine am nădăjduit.

8Privește făr’delegea mea

Și scapă-mă acum, din ea!

Nu mă lăsa, Doamne – în țară –

S-ajung, pentru nebun, ocară!

9Stau mut. Plin de tăcere-s eu,

Căci văd cum Tu lucrezi mereu.

10Abate de pe a mea cale –

Azi – apăsarea mâinii Tale,

Căci lovitura de la Tine,

Îmi scoate sufletul din mine.

11Pe om, Tu Doamne îl lovești,

Pentru păcate-l pedepsești,

Încât el e asemenea

Precum este și molia,

Căci în mânia Ta cea mare,

Atingi ceea ce, scump, el are.

Am înțeles din toate-aceste,

Că o suflare omul este.

(Oprire)

12Ascultă-mi strigătul, mereu,

Și rugăciunea, Domnul meu,

Căci un străin m-am arătat

Și un pribeag – neîncetat –

În față-Ți, cum erau și cei

Care au fost părinții mei.

13Mută-Ți a Ta privire dar,

Să pot ca să răsuflu iar,

Până nu plec, cât mai sunt viu,

Căci încurând n-am să mai fiu!