Deuteronomul 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Pământul făgăduit și mulțămirea către Dumnezeu

1„Poruncile, să le păziți

Și tot mereu, să le-mpliniți,

Ca fiecare să trăiască,

Iar Domnul să vă înmulțească

Și să luați în stăpânire,

Țara, pe care, moștenire,

Domnu-a jurat, părinților,

Că o va da ăstui popor.

2Să v-amintiți, neîncetat,

De drumul pe cari l-ați urmat,

Cum Domnul v-a călăuzit

Când prin pustiu ați rătăcit

Ani patruzeci, cum v-a-ncercat,

Cum v-a smerit, cum a cătat

Ca să cunoască-a voastră fire

Și-a inimii voastre pornire,

Să vadă dacă reușiți,

Poruncile-I, să le păziți.

3Astfel, de Domnu-ați fost smeriți,

Ați fost lăsați să suferiți

De foame și-apoi, v-a hrănit,

Cu mana care a venit

Din cer – pe cari n-ați cunoscut-o

Și nici părinții n-au știut-o –

Pentru ca voi să învățați

Și să fiți bine-ncredințați

Precum că omul nu trăiește

Cu pâine doar, ci viețuiește

Cu orice lucru – negreșit –

Din gura Domnului, ieșit.

4Nu s-a-nvechit straiul purtat,

Piciorul nu vi s-a umflat

Cât ați fost duși în pribegie,

Patru decenii, în pustie.

5Să recunoască fiecare,

Că Domnu-i dă câte-o mustrare,

Precum îi dă copilului,

Câte-o mustrare, tatăl lui.

6Poruncile lui Dumnezeu,

Voiesc să le păziți, mereu.

Să știți de frica Domnului

Și să urmați doar calea Lui.

7Domnul, de mână, vă apucă,

Și iată că o să vă ducă –

O țară bună – să vă dea.

Râuri și lacuri sunt în ea.

Din munți și văi țâșnesc izvoare

Cu apă îndestulătoare.

8În țară-i grâu, orz și smochini,

Rodii și vie și măslini

Și miere. De asemenea,

9Belșug de pâine veți avea,

Din rodul grâului în spic.

Nu duceți lipsă de nimic.

De fier, sunt pietrele pe care

Țara ce o primiți, le are.

Din munții ei – de bună seamă –

O să puteți scoate aramă.

10Când veți mânca pe săturate,

Bucatele ei minunate,

Să binecuvântați, mereu,

Pe-al vostru Domn și Dumnezeu,

Fiindcă țara cea bogată

V-a fost, de către Domnul, dată.

11Să nu uitați – cumva – apoi,

De Dumnezeul vostru, voi,

Încât să nu Îi împliniți

Poruncile ce le primiți,

Și legi și rânduieli pe care

Azi vi le dau, la fiecare.

12Când veți mânca pe săturate,

Când case veți avea durate,

13Când cresc cirezile de boi,

Când va spori turma de oi,

Când aurul o să sporească

Și-argintul o să se-nmulțească

Și când ceea ce-ați dobândit –

Neîncetat – va fi sporit,

14Seama luați, să nu vă fie

Inima plină de mândrie

Și-apoi, de Domnul, să uitați –

De Cel de care-ați fost scăpați,

Din al Egiptului ținut

Și din robi, liberi v-a făcut;

15Să nu uitați de Domnul care

V-a smuls dintr-o pustie mare,

Unde șerpi înfocați erau

Și scorpioni hălăduiau.

V-a dus prin locuri neumblate,

Fără de apă și uscate.

Acolo, Domnul a făcut –

După cum voi toți ați văzut –

Apă, din piatră, de-a țâșnit

Când eu, în stâncă, am lovit.

16Să nu uitați, de Domnul care,

Mană, v-a dat, pentru mâncare –

Pe care voi nu ați știut-o

Și-ai voști’ părinți n-au cunoscut-o –

Să vă smerească-n acest fel

Și să vă-ncerce. Apoi, El –

Așa după cum ați văzut –

La toți, doar bine, v-a făcut.

17Să nu ziceți, cumva, apoi –

În inimă – precum că voi,

Prin brațul vostru încercat,

Aste averi, le-ați căpătat,

Puterea lui fiind cea care

Aduce bogăție mare.

18Voi să vă amintiți, mereu,

De-al vostru Domn și Dumnezeu,

Pentru ca să vă dea putere,

Să dobândiți acea avere,

Să-Și împlinească-apoi, cuvântul

Și să Își țină legământul

Ce l-a făcut, cu jurământ,

Cu cei care, părinți, vă sânt.

19Dacă de Dumnezeu uitați

Și după alți domni, voi umblați,

Dacă slujiți alți dumnezei

Și dacă vă-nchinați la ei,

Eu, hotărât vă spun – să știți –

Că toți aveți ca să pieriți.

20O să muriți dar, fiecare,

Ca și popoarele pe care,

Domnul – așa cum ați văzut –

Din fața voastră, le-a pierdut.

O să pieriți, dacă-ncetați,

De al Său glas, să ascultați.”