Deuteronomul 16 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Paștele

1„Păzește luna spicelor,

Iar sărbătoarea Paștelor,

Tu să o prăznuiești, mereu –

Spre a-L cinsti pe Dumnezeu –

Căci noaptea, El te-a scos afară

Și din robia ta amară –

Din a Egiptului ținut –

Om liber, Domnul te-a făcut.

2Cât pe pământ o să trăiești,

Tu, Paștele, să le jertfești,

În cinstea Domnului. Din oi,

Să-I aduci jertfe, și din boi,

În locul care, se-nțelege

Că Dumnezeu îl va alege,

Ca Numele să Și-L așeze.

3Pe timpul cât o să dureze

Această sărbătoare mare,

Să știi că nimeni voie n-are,

A folosi pâine dospită.

O săptămână împlinită,

Se vor mânca, pe-ntinsul țării,

Azimi – sau pâinea întristării –

Căci din Egipt tu ai ieșit

În grabă, când l-ai părăsit.

Așa să faci, ca să ții minte

Și să-ți aduci, mereu, aminte,

De ziua când tu ai ieșit

Din țara-n care-ai fost robit.

4O săptămână încheiată,

Să nu se vadă-n țara toată,

Nici un crâmpei de aluat.

De-asemeni, nu va fi păstrat

Nimic, din vitele pe care

Le vei jertfi în sărbătoare.

Deci peste noapte, să se știe

Că nu trebuie să rămâie

Nimic din ce a fost jertfit –

Nimic din ce-a fost pregătit –

În seara primei zile, care

Deschide-a Paștelor serbare.

5Acolo unde locuiești,

Nu vei putea ca să jertfești

Paștele-n cinstea Domnului,

6Ci ai să mergi, la locul Lui –

La locul pe cari, se-nțelege

Că Dumnezeu îl va alege,

Ca să-Și așeze, peste el,

Numele Său. În locu-acel –

În care, Numele-Și va pune –

Seara, când soarele apune,

Poți, Paștele, să le jertfești,

Pentru ca să îți amintești

Că este timpul potrivit,

Ca-n vremea-n care ai ieșit

Din al Egiptului ținut

Și, din rob, liber, te-ai făcut.

7Vei fierbe deci, vita tăiată

Și ai să o mănânci pe toată,

În acel loc, ales anume,

De Dumnezeu, pentru-al Său Nume.

La al tău cort, în zori apoi,

Te vei întoarce, înapoi.

8Deci șase zile încheiate,

Numai azimi vor fi mâncate;

S-aveți apoi, o adunare –

A șaptea zi – de sărbătoare,

În cinstea Domnului. În ea,

N-o să lucreze nimenea.”

Sărbătoarea săptămânilor

9„Când vei începe-a secera

Grâul din câmp, vei număra

Zilele care au să vie,

Ca șapte săptămâni să fie.

10Apoi – după-mplinirea lor –

Serbarea săptămânilor

S-o prăznuiești și fiecare

S-aducă jertfele pe care,

De bună voie-o să le dea,

Așa după cum va putea,

Din ceea ce a căpătat,

Când fost-a binecuvântat,

De către Domnul Dumnezeu.

11În fața Domnului, mereu –

În locul Său, ales anume

Pentru a-Și pune al Său Nume –

Tu să te bucuri, însoțit

De fii, de fiice, de Levit,

De robii care te slujesc,

De-orfanii care viețuiesc

Cu tine-alături, în cetate,

De văduvele cari aflate

Vor fi, de-asemenea, la tine,

Și cu străinul care vine

Să locuiască lângă voi.

12Să îți aduci aminte-apoi,

Că în Egipt, când te aflai,

În rândul robilor erai.

Aceste legi, să le păzești

Și ne-ncetat, să le-mplinești.”

Sărbătoarea corturilor

13„Când strâns e rodul câmpului,

Precum și cel al teascului,

A corturilor sărbătoare,

S-o prăznuiască fiecare,

Un timp de șapte zile-apoi.

14Atunci, vă veți bucura voi,

De fii și fiice însoțiți,

De cei ce sunt – de neam – Leviți,

De robii care vă slujesc,

De-orfanii care viețuiesc

Cu voi alături, în cetate,

De văduvele cari aflate

Vor fi atunci, pe-al vost pământ,

Și de cei care străini sânt.

15Deci șapte zile, voi să știți

Că trebuie să prăznuiți

Această sărbătoare mare –

Cu toți – în locu-acel pe care

Îl va alege Dumnezeu.

Acolo, țineți-o mereu,

În cinstea Domnului, căci El –

Dacă veți face-n acest fel –

O să vă binecuvinteze

În tot ceea ce-o să lucreze

Mâinile voastre, ne-ncetat,

Și-n rodul ce l-ați semănat.

De-aceea, veseli fiți mereu,

Și cinste-I dați, lui Dumnezeu.

16Apoi, în fața Domnului,

Pe tot cuprinsul anului,

Bărbații voști’ – la sărbători –

Au să se suie, de trei ori,

În locul pe cari, se-nțelege

Că Dumnezeu îl va alege.

La praznicul azimilor,

La cel a săptămânilor,

La sărbătoarea cortului,

Bărbați-n fața Domnului

Se vor sui. Fără-ndoială,

Nimeni să n-aibă mâna goală,

17Ci fiecare o să dea

Atât numai cât va putea,

Precum l-a binecuvântat

Domnul, în ceea ce-a lucrat.”

Așezarea judecătorilor

18„Tu – în cetăți – judecători,

Ai să așezi, și dregători

Care vor trebui să fie

Aleși, în orice seminție,

Să judece, după dreptate,

În pricinile-nfățișate

În fața judecății lor,

De către omul din popor.

19Să nu atingi vreun drept, cumva,

Și să nu cate cineva,

La fețele oamenilor.

Să nu iei darurile lor,

Căci darurile îi orbesc

Pe înțelepți și răsucesc

Apoi, cuvântul drepților.

20Vă spun dar, vouă, tuturor:

Umblați numai după dreptate

Și-o urmăriți, cu scumpătate,

Ca în ăst fel, voi să trăiți,

În țara ce o s-o primiți

De la al vostru Dumnezeu,

În fericire, tot mereu.”

Idolii și stâlpii

21„Ascultă dar, al meu îndemn:

Să nu-ți așezi idoli de lemn,

Lângă altarul Domnului.

22Să nu ridici, în fața Lui,

Stâlpi idolești, căci ei, mereu,

Urâți vor fi, de Dumnezeu.”