Ieremia 37 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Ieremia în temniță

1După aceea, Zedechia –

În Iuda – a luat domnia.

El fiu îi e lui Iosia

Și-n locul lui Ieconia –

Deci al lui Ioiachim fecior –

Ajuns-a el stăpânitor.

Acel care l-a așezat,

Pe scaunul de împărat,

E Nebucadențar, cel care

În Babilon era mai mare.

2Nici oameni-mpăratului,

Nici el și nici poporul lui

N-au ascultat ce a rostit

Domnul atunci când a vorbit

Prin robul Său, prin Ieremia.

3În mare grabă, Zedechia

Trimise pe Iucal – cel care,

Pe Șelemia, tată-l are –

Precum și pe Țefania –

Pe fiul lui Maaseia,

Preotul – să-i ducă solia

Pân’ la prorocul Ieremia

Și să îi spună, mai apoi:

„Să mijlocești tu, pentru noi,

La Cel care este mereu,

Al nostru Domn și Dumnezeu.”

4Când acest lucru s-a-ntâmplat,

Prorocul liber s-a aflat.

Slobod umbla el prin popor,

Ca să vorbească tuturor.

Dar mai târziu, a fost luat

Fiind în temniță-aruncat.

5Oastea lui Faraon plecase

Și de Egipt se depărtase.

Haldeii care-mpresurau

Ierusalimul – căci voiau

Să-l cucerească – auziră

Vestea și-n grabă-l părăsiră.

6Atunci, cuvântul Domnului

I-a zis astfel prorocului:

7„Așa vorbește Domnul, Cel

Ce-i Dumnezeu în Israel:

„Iată ce vești aveți de dat

Celui ce este împărat

În Iuda și-a găsit că-i bine

Să vă trimită pân’ la Mine:

„Oștirea Faraonului

Se-ntoarce-acum, în țara lui.

Oștirea Egiptenilor

Voia să vă dea ajutor,

Dar în Egipt se-ntoarce iară.

8Haldeii vor veni în țară;

Se vor întoarce înapoi

Să năvălească peste voi;

Cetății și acestui loc,

Ei au ca să îi pună foc.”

9„Domnul a zis: „Mă ascultați

Și singuri nu vă înșelați,

Zicând: „Haldeii vor pleca

Și nu ne vor mai ataca!

Se vor îndepărta de noi

Și n-au să vină înapoi!”

Vă spun dar, nu vă înșelați,

Căci voi, de ei, n-o să scăpați!

10Chiar de ar bate-al vost popor

Oștirile Haldeilor,

Și chiar dacă puțini răniți

Vor rămânea, și-atunci, să știți

Că au să se ridice iară,

Din cortul lor și peste țară

Vor năvăli, până vor bate

Și arde-vor astă cetate.”

11Pe când Haldeii părăseau

Ierusalimul și cătau,

De el, a se îndepărta –

Căci nu voiau a se lupta

Cu oștile Egiptului,

Venite-n ajutorul lui –

12Prorocul Ieremia vruse –

După un gând ce îl avuse –

De la Ierusalim să plece

În Beniamin, să poată trece.

13El a pornit atunci de-ndată,

Spre poarta care e chemată

Drept „a lui Beniamin”, păzită

De-o strajă-anume rânduită.

Când l-a zărit acela care

Era în strajă cel mai mare,

Grabnic în față i-a ieșit

Și-n felu-acesta i-a vorbit:

„Eu văd, prea bine, că tu vrei

Să mergi la oastea de Haldei!”

Ireia, se numea cel care

Era în strajă cel mai mare.

Fecior i-a fost lui Șelemia

Și-asemeni și lui Hanania.

14Prorocul a răspuns de-ndat’:

„Nu! Nu este adevărat!

Nu vreau să merg pân’ la Haldei,

Pentru că n-am nimic cu ei!”

Ireia, însă, nu crezuse

Ceea ce Ieremia spuse.

Straja – atunci – mâna a pus

Pe Ieremia și l-a dus

În fața căpitanilor,

Lăsându-l dar, în mâna lor.

15Când l-au văzut aceia cari

Se dovedeau a fi mai mari,

Pe Ieremia l-au bătut,

Iar să-l asculte nu au vrut.

După aceea, l-au luat

Și-n temniță l-au aruncat,

Căci temnița era făcută

În casa ce a fost avută

De Ionatan, acela care,

Rangul de logofăt, îl are.

16Astfel, prorocul a intrat

În gherlă și întemnițat

Rămase-acolo multă vreme.

17Dar Zedechia-a pus să-l cheme,

În taină, și l-a întrebat:

„Ai vreun cuvânt ce ți-a fost dat

Din partea Domnului, apoi,

Care-i anume pentru noi?”

Atunci, răspunse Ieremia,

Către-mpăratul Zedechia:

„Am un cuvânt pentru-mpărat:

Află că tu ai să fii dat

În mâna celui cari, pe tron,

Este aflat în Babilon!”

18După aceea, Ieremia

Mai zise către Zedechia:

„Oare cu ce-am păcătuit

În fața ta? Cu ce-am greșit,

În fața slujitorilor

Și-n fața-ntregului popor,

Așa încât voi m-ați luat

Și-n temniță m-ați aruncat?

19Unde-s prorocii ce-i aveați,

Pe care voi îi ascultați?

Unde sunt cei ce proroceau

Și care ne-ncetat ziceau:

„Acela ce este pe tron,

Drept împărat în Babilon,

Nu va intra în țara noastră!

Nu vine împotriva voastră!”?

20Acum, ascultă – te rog eu –

Tu împărate, domnul meu!

Fie ca ruga mea rostită

‘Nainte-ți, să fie primită!

Nu mă trimite la-nchisoare,

Din nou, în casa ce o are

Cel care, Ionatan, se cheamă

Și-i logofăt. De bună seamă,

Dacă voi merge înapoi,

Mă tem că am să mor apoi!

21Poruncă, dete Zedechia,

Străjerilor, ca Ieremia,

În curtea temniței, păzit,

De-atunci să fie și hrănit,

Cu pâine, zilnic. El putea,

Parte de pâine a avea.

În ulița brutarilor,

Se făcea pâinea tuturor,

Iar Ieremia a primit

Pâine, până s-au isprăvit

Rezervele de grâne-aflate,

Pentru poporul din cetate.

În curtea temniței, astfel,

Mai multă vreme a stat el.