Estera 3 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Haman capătă omorârea Iudeilor

1După tot ce s-a întâmplat,

Ahașveroș a ridicat

Atuncea – chiar în acel an –

La rang și cinste, pe Haman.

De neam, el fost-a Agaghit,

Și Amedata s-a numit

Al său părinte. Ridicat

La mare cinste, de-mpărat,

Haman avea scaunul pus –

Față de ceilalți – mai presus.

2Toți slujitorii cari erau

La-mpărăție-ngenuncheau

Și se-nchinau în fața lui,

După a împăratului

Poruncă, dată tuturor.

Un om doar, în acel popor,

Genunchii nu și-i îndoia,

Căci să se-nchine, nu voia

În fața lui Haman, mereu:

Acela era Mardoheu.

3Dar slujitorii-mpărătești,

Cari stau la porțile domnești,

L-au întrebat, plini de mirare:

„De ce calci tu porunca, oare,

Când ea e dată de-mpărat?”

4Ei, zi de zi, l-au întrebat,

Dar Mardoheu nu a făcut

Decât așa precum a vrut.

Atuncea, slugile plecară

Și pe Haman îl înștiințară

De faptul cum că Mardoheu,

Nu i se-nchină. Că-i Iudeu,

Ei au aflat și-au vrut să vază

Felul în care procedează:

Se ține de credința lui,

Sau se închină omului.

5Haman văzut-a foarte bine

Cum că nu vrea să se închine

În fața sa, acel Iudeu

Cu numele de Mardoheu.

Pe dată, el s-a mâniat

6Și a dorit ca răzbunat

Să fie, căci a suferit

Așa ofensă. S-a gândit

Că prea puțin se răcorește

În cazu-n care pedepsește

Un singur om – pe Mardoheu.

Astfel, întreg neamul Iudeu,

El a dorit să-l nimicească,

Oriunde-ar fi să locuiască

Acesta-n vasta-mpărăție.

7Se potrivea tocmai să fie

Luna întâi, zisă Nisan.

Ahașveroș, în acel an,

Chiar doisprezece ani făcea

De când în țară stăpânea.

Atuncea, Pur au aruncat –

Cari tălmăcit, sorți, a-nsemnat –

‘Naintea marelui Haman,

Pe zile și pe luni din an

Pân’ la a douăsprezecea –

Adar, acesta se numea.

8Apoi Haman, grabnic, s-a dus,

La împăratul și i-a spus:

„Ascultă-mă, măria-ta!

În toată-mpărăția ta,

Printre popoare, risipit,

Este un neam deosebit

Cari ține doar legile lui

Și nu pe-ale-mpăratului.

Nu e un lucru potrivit

Să lași să steie liniștit

Acest popor. Dacă găsești

9Cu cale ca să poruncești

Ca el să fie nimicit,

Atunci eu voi fi cântărit

Talanți de-argint, chiar zece mii –

Și-s mulți acești, cum bine știi –

Ce vor fi duși la visterie

Pentru a ta împărăție.”

10Atuncea, marele-mpărat

Și-a scos inelul, imediat,

Și lui Haman l-a dăruit.

În acest fel, l-a întărit

Pe dușmanul lui Mardoheu

Și al poporului Evreu.

11Apoi el, lui Haman, i-a spus:

„Iată că-n mâna ta am pus,

Neamul acesta. Mai primești

Și-argint, deci fă precum poftești!”

12Din luna-ntâi, s-a nimerit

A treișpea zi să fi venit,

Atunci când marele-mpărat

Astă decizie-a luat.

Apoi, toți logofeți-au scris

Epistole ce s-au trimis,

Pe dată, în împărăție.

Astfel, toți au putut să știe

De hotărârea-mpărătească,

Putând oricine să citească

Scrisorile, în limba lui.

Inelul împăratului,

E cel cu care-au întărit

Tot ceea ce s-a stabilit

La sfatul împăratului.

13În toată-mpărăția lui,

Au fost trimiși alergători

Să ducă tuturor scrisori.

Prin ele, era poruncit

Că trebuie-a fi nimicit

Orice Iudeu, în orice loc.

Milă n-a existat deloc:

Bătrâni, femei, bărbați și prunci,

Puteau fi omorâți atunci,

În luna doisprezece care,

Adar, se cheamă. Fiecare,

Când ziua treisprezece vine,

Putea ucide, pe oricine

Dintre Evrei și-apoi prădate

Vor fi averile lor, toate.

14Epistolele cuprindeau

Astă poruncă și-ndemnau

Toate popoarele să fie

Gata, când ziua va să vie.

15Alergătorii au pornit

Și peste tot ei au vestit

Porunca, după rânduială.

Ea s-a vestit și-n capitală –

La Susa – de s-a îngrozit

Cetatea, când a auzit

Ce hotărâre s-a luat.

În acest timp, netulburat,

Ahașveroș stătea și bea

Și cu Haman își petrecea.