Isaia 53 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1Cine-a crezut vorbele zise?

Cine-a crezut ce se vestise?

Cine e cel care-a văzut –

Cine e cel ce-a cunoscut –

Brațul cel tare-al Domnului?

2El a crescut ‘naintea Lui,

Ca o odraslă slabă, care

Este Lăstarul ce răsare

Dintr-un pământ uscat. N-avea

Nici frumusețe; nu vădea

Nici strălucire minunată,

Ca să atragă – dintr-odată –

Privirile, asupra Lui.

Nu arătase nimănui,

Ceva anume, ca să-i facă,

Pe toți, în urmă, să Îl placă.

3De oameni e disprețuit.

Om al durerii S-a vădit,

Cu chinurile învățat.

Atât dispreț a îndurat,

Încât nici măcar nu puteai

Să Îl privești, ci-ți întorceai

Privirea de la El, iar noi

Nu L-am luat în seamă-apoi.

4Asupra Lui, El a luat

Durerea noastră. Ne-a purtat

Și suferințele apoi,

Iar despre El, gândit-am noi,

Precum că este pedepsit,

De Dumnezeu și e smerit.

5Pentru păcatele pe care

Le-am săvârșit noi, fiecare,

Străpuns a fost El, negreșit.

De-asemenea, a fost zdrobit

Pentru fărădelegi apoi,

Cari făptuite-au fost de noi.

Pedeapsa care trebuia,

În urmă, pacea să ne-o dea,

Asupra Lui doar a venit.

Tămăduire-am dobândit

Prin rănile ce le primise

Și pentru noi le suferise.

6La fel precum sunt niște oi

Rătăcitoare, eram noi,

Căci fiecare își vedea

De drumul pe care-l avea.

Pe El, Domnu-L făcu să cadă,

Nelegiuirii noastre, pradă.

7Atunci când fost-a chinuit,

Atunci când era asuprit,

N-a deschis gura. Ca un miel

Dus la tăiere, era El,

Sau ca o oaie ce pătrunde

În fața celui care tunde.

Nici un cuvânt, El nu a zis,

Iar gura Lui nu s-a deschis.

8Prin apăsare-a fost luat,

După ce fost-a judecat.

Cine putea a crede, oare –

În vremea Lui – că de sub soare,

El a fost șters, fiind lovit,

Pentru că a păcătuit

Întregul meu popor? Astfel,

9Groapa săpată pentru El,

Între cei răi, loc, și-a aflat.

Mormântul I-a fost așezat

Cu cei bogați, de peste fire,

Deși nici o nelegiuire,

N-a săvârșit și niciodat’,

Cu vicleșug, nu S-a purtat.

10Domnul a vrut, prin suferință,

Ca să zdrobească-a Lui ființă.

Dar după ce Își va fi dat

Viața, drept jertfă de păcat,

El, o sămânță, va vedea

Și multe zile va avea.

Astfel, lucrarea Domnului

Va propăși prin mâna Lui.

11El va vedea ce a rodit

Sufletul Său, când a murit

Și se va-nviora astfel.

Prin cunoștința-aflată-n El,

Al Meu Rob, Cel neprihănit,

Pe mulți, îi va fi rânduit

La starea care e cerută,

Care-i lui Dumnezeu plăcută,

Și va lua asupra Lui,

Nelegiuirea omului.

12De-aceea, parte-I fac, să stea

Cu toți cei mari alăturea –

Cu cei puternici, o să poată

Ca să împartă prada toată –

Pentru că Însuși El S-a dat

La moarte și-a fost așezat

În rând cu cei ce se vădeau

Că făr’delegi doar săvârșeau –

Și-astfel, asupra Lui era,

Atunci, păcatul multora –

Și pentru că El S-a rugat

Spre a-l scăpa pe vinovat.”