Deuteronomul 25 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Certurile

1„Atunci când întâmpla-se-va

Că doi se vor certa, cumva –

Iar ne-nțelegerea iscată

Se cere a fi judecată –

Pe cel ce e nevinovat,

Să-l lași să plece, imediat;

Dar vinovatul dovedit,

Are să fie osândit.

2Pe cel pe care-l dovedești

Că-i vinovat, să-l pedepsești.

Iată ce trebuie făcut:

Cel osândit va fi bătut.

Omul care-i judecător,

Va cere slujitorilor

Care anume-acolo sânt,

Să îl întindă la pământ

Și pe măsura vinei lui,

Să-i deie, osânditului,

Doar loviturile cerute

De faptele ce-au fost făcute.

3Când vei lua aste măsuri,

Numărul dat, de lovituri,

A trece, nu e-ngăduit,

De patruzeci, căci înjosit,

Fratele tău s-ar arăta

Atuncea, înaintea ta.

4Să nu legi gura boului,

La treieratul grâului.”

Căsătoria între cumnat și cumnată

5„Atunci când frații se adună

Să locuiască împreună,

Dacă se-ntâmplă, bunăoară,

Ca unul dintre ei să moară

Fără să fi avut copii,

Nevestei mortului, să știi

Că, voie, n-o să i se dea

Ca un străin, drept soț, să-și ia.

Cumnatul ei are să vie

Ca să o ieie de soție.

6Apoi, întâiul său născut,

Pe care ea i l-a făcut,

O să îi ieie, mortului,

Și numele și-averea lui,

Ca să rămână-n acest fel

Numele său, în Israel.

7Când omul, însă, nu va vrea,

Pe-a lui cumnată să o ia,

Femeia să se ducă are,

La a cetății poartă mare –

Unde bătrânii se adună –

Și-n fața lor, apoi, să spună:

„Iată, cumnatul meu nu vrea,

Ca de nevastă să mă ia –

Așa cum cere dreptul dat

De faptul că îmi e cumnat –

Și să ridice-n Israel,

Numele mortului astfel.”

8Bătrânii vor chema, de-ndat’,

În fața lor, pe-al ei cumnat;

Iar dacă omul stăruiește

În hotărâri și nu voiește

Ca să o ia, spunând: „Nu vreau,

Ca de nevastă să o iau”,

9Atunci se va apropia

Cumnata lui și o să-i ia

Încălțămintea din picior –

Acolo-n fața tuturor –

Și-n urmă, pe al ei cumnat,

În față îl va fi scuipat,

Rostind apoi, în gura mare:

„Așa se face celui care

Nu îi ridică fratelui,

Casa, în urma morții lui!”

10Iar casa omului acel,

Se va chema, în Israel,

Drept „casa celui descălțat”.

11Dacă doi oameni s-au certat

Și s-au bătut și a venit

Nevasta omului lovit

Și vrând să-și scape-al ei bărbat,

Mâna a-ntins și-a apucat

Pe-acel cari, soțul, îi lovea,

De partea rușinoasă, ea

12Să fie pedepsită-ndată:

Mâna să-i fie-atunci tăiată,

Și nici o milă să nu ai,

Față de ea, când mâna-i tai.”

Cântăreala dreaptă

13„Tu, două greutăți, la tine –

În sacul tău – n-ai voie-a ține.

Să nu ai – ca din întâmplare –

Una mai mică și-alta mare.

14Să n-ai, în casa ta dosite,

Mai multe efe felurite.

Să nu ai – ca din întâmplare –

O efă mică și-alta mare.

15O greutate-adevărată

Să ai, de fiecare dată.

În casă, de asemenea,

O efă dreaptă vei avea,

Ca multe zile să trăiești

În țara pe care-o primești

Tu, de la al tău Dumnezeu,

Și să o stăpânești, mereu.

16Căci orișicine folosește,

Măsuri nedrepte, săvârșește

O nedreptate și pot spune

Că ele sunt o urâciune –

Și tot așa vor fi mereu –

Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”

Nimicirea amaleciților

17„Să-ți amintești ce ai pățit

Cu Amalec, când ai ieșit

Din al Egiptului ținut –

Să-ți amintești ce ți-a făcut!

18Știi că atunci când te-ai aflat

Pe drum, pribeag, s-a aruncat

Asupra ta, pe dinapoi,

Lovind pe cei care-n convoi

Erau în coadă, obosiți

Și de puteri secătuiți.

19Atunci când o să ai odihnă –

Când Dumnezeu îți va da tihnă –

După ce ai să-i nimicești

Pe-ai tăi vrăjmași și-ai să primești

Țara promisă-n stăpânire

Ca să îți fie moștenire,

Lui Amalec nu-i da uitare,

Ci șterge-i neamul, de sub soare.”