Evrei 8 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

1„Dar punctul cel mai însemnat,

Din tot ce-am zis, este aflat

În faptul că, acum, putem,

Un Mare Preot, să avem,

În ceruri, sus, un loc având –

La a Măririi dreaptă, stând –

2Ca slujitor al Locului

Prea sfânt, precum și-al cortului,

Cari nu de om e ridicat,

Ci el, de Domnul, e durat.

3Un preot, pentru Dumnezeu,

Daruri și jertfe dă, mereu.

Marele Preot trebuia,

Ceva de-adus, de a avea.

4Dacă ar fi El, pe pământ,

Preot n-ar fi, căci aici sânt

Cei care, daruri, după Lege,

Știu să aducă, se-nțelege.

5Ei fac numai o slujbă care,

Un chip e și o umbră are,

A lucrurilor care sânt

În ceruri și cari, pe pământ,

De Moise, fost-au rânduite,

După poruncile primite

Chiar de la Dumnezeu, când, sus,

Pe munte-n acest fel i-a spus:

„Ia seama dar! Cum ai văzut,

Va trebui totul făcut” –

Iar Moise, cortul, l-a-ntocmit,

Așa precum El a dorit.

6Acum, Hristos a căpătat,

O slujbă, cari s-a arătat

Că este cu atât mai mare,

Pe cât și legământul care,

De către El e mijlocit,

Este mai bun, fiind zidit

Peste făgăduințe noi,

Cari mult mai bune sunt apoi.

7Dacă, cusur, n-ar fi avut

Întâiul legământ făcut,

Atunci, nu ar fi trebuit,

Cu un al doilea-nlocuit.

8Căci Domnul – către Israel –

Ca o mustrare-a zis, astfel:

„Mă ascultați dar: în curând

Are să vină vremea când,

Cu casele lui Israel

Și a lui Iuda-apoi la fel,

Un legământ nou, am să-nchei,

9Nu ca acel făcut cu cei

Care le-au fost părinți, când Eu,

Din al Egiptului jug greu,

I-am scos și i-am eliberat.

Pentru că nu M-au ascultat

Și nu au vrut ca să se ție

De legământul Meu, nici Mie,

Atunci, de ei, nu Mi-a păsat.

10Dar, am să fac, încă odat’,

Un legământ, cu casa care,

Poporul Israel o are.

Legile Mele au să fie

În mintea lor și le voi scrie,

În inimile tuturor.

În urmă, Dumnezeul lor,

Eu am să fiu apoi, mereu,

Iar ei vor fi poporul Meu.

11Nimeni nu o să-l mai învețe,

Pe-al său vecin, dându-i povețe –

Sau pe al său frate – spunând,

Necontenit, și îndemnând:

„Învață să-L cunoști, mereu,

Pe Domnul!”, căci atuncea, Eu,

Știut voi fi, de fiecare –

De la cel mic, la cel mai mare.

12Nelegiuirile făcute,

În seamă, nu vor fi ținute,

Ci toate le vor fi iertate.

Astfel, de ale lor păcate

Și făr’delegi, de-atunci ‘nainte,

N-am să-Mi aduc, în veci, aminte”.

13Prin faptul că ni se spunea

„Alt legământ voi încheia”,

El numai a mărturisit

Căci cel dintâi e învechit.

Iar ceea ce e vechi, din fire,

Este aproape de pieire –

Îmbătrânind, neîncetat,

De moarte, s-a apropiat.”