Faptele apostolilor 11 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Petru își îndreptățește purtarea

1Toți, din Iudeea, auziră –

Apostoli, frați – cum că primiră

Și Neamurile, Duhul Sfânt,

Prin al lui Dumnezeu Cuvânt.

2Când, la Ierusalim, apoi,

Petru se-ntoarse înapoi,

A fost mustrat, de cei din jur,

Ce-aveau tăierea împrejur.

3„Cum ai putut, de ai intrat

Și la aceia ai mâncat,

Cari, împrejur, nu sunt tăiați?” –

Îl întrebară, supărați.

4Petru le-a spus ce s-a-ntâmplat,

În timpul cât a fost plecat:

5„Tocmai la Iope mă aflam

Și, chiar atunci, când mă rugam,

Într-o răpire, am căzut

Și-o viziune, am avut.

Un vas, precum o față mare

De așternut pe masă, care

Își avea colțurile toate

Strânse-mpreună și legate,

În jos, încet, s-a tot lăsat

Și, pe pământ, s-a așezat.

Vasul, la mine, a venit,

6Iar eu, într-însul, am privit.

Multe făpturi, în el, erau:

Și dobitoace se aflau –

Din cele cu patru picioare –

Păsări, precum și târâtoare.

7O voce, gravă și adâncă,

Îmi spuse: „Taie și mănâncă!”

8Eu, însă, am răspuns, îndată:

„Nu Doamne, căci eu, niciodată,

De când mă știu, nu am mâncat

Ceva spurcat și necurat.”

9Glasul, din nou, s-a auzit:

„Ceea ce Domnu-a curățit,

Să nu mai numești tu, spurcat!”

10Lucrul acest s-a repetat,

Exact de trei ori, după care,

La cer, vasul acela mare –

Cât fața mesei – s-a-nălțat.

11Îndată, am fost căutat,

De trei bărbați, care-au venit,

De la Cezaria. Vestit

12Am fost, de Duh, de-a lor venire,

Să nu fac vreo deosebire

Și să îi însoțesc apoi.

Ăști șase frați au fost cu noi

Și, împreună, am intrat,

La cel la care-am fost chemat.

13Omul acel ne-a povestit,

Cum că un înger a venit

Și-a zis: „Trimite să se ducă

Oameni, la Iope, să-l aducă

Pe Simon Petru. Ține minte:

14Va spune astfel de cuvinte,

Prin care veți putea să fiți –

Tu și-a ta casă – mântuiți.”

15Eu începusem să vorbesc,

Când Duhul Domnului ceresc,

Peste-acei inși, S-a așezat,

La fel precum s-a întâmplat,

La începuturi, și cu noi.

16De spusa Domnului, apoi,

Mi-am amintit eu, imediat:

„Ioan, cu apă-a botezat,

Dar, și mai mult, voi căpătați:

Cu Duh Sfânt, fi-veți botezați.”

17Deci, Dumnezeu le-a hărăzit,

Darul, pe care L-am primit,

Când, în Hristos, noi am crezut.

Dacă ăst lucru l-am văzut,

M-am întrebat: „Cum mă pot eu,

Împotrivi, lui Dumnezeu?”

18Când aste lucruri auziră,

Încet, cu toți se potoliră,

Iar, în final, ei L-au slăvit,

Pe Domnul: „El a dăruit,

Și Neamurilor, pocăință” –

Au zis apoi. „Le dă putință,

La toți dar, să se pocăiască

Și astfel, viață, să primească.”

Barnaba și Saul la Antiohia

19Aceia ce s-au risipit,

Atunci când s-a dezlănțuit

Prigoana care l-a răpus

Pe Ștefan, iată că s-au dus

De-ajunseră-n Fenicia,

Cipru și Antiohia.

Acești-au propovăduit,

Mereu, pe unde s-au oprit,

Cuvântul, numai la Iudei;

20Dar fost-au câțiva, dintre ei,

Care, din Cipru, se trăgeau;

Alți-n Cirena locuiau.

În Antiohia-au venit

Și-acolo, au mărturisit

Și Grecilor, despre Iisus –

De Evanghelia Lui, le-au spus.

21Prin multe locuri, au umblat

Și, peste tot, neîncetat,

Al Domnului braț i-a-nsoțit.

În număr mare, au venit

Oameni, care i-au ascultat.

Încrezători, s-au arătat,

În vorba lor, în ce-au văzut,

Și-apoi, în Domnul, au crezut.

22Mult, despre-aceștia, s-a vorbit,

Iar veștile s-au auzit

Pân’ la Ierusalim. Astfel,

Biserica găsi căci cel

Mai potrivit ca să se ducă

Și știri, de-acolo, să aducă,

Barnaba este, negreșit.

Pe dată, el a și pornit,

Spre Antiohia. Ajuns

23Acolo, el a fost pătruns

De harul cari l-a revărsat

Domnul, din cer, și i-a-ndemnat

Pe toți, ca hotărâți, mereu,

Să stea lipiți, de Dumnezeu.

24De către toți, bine văzut,

Era Barnaba, și știut

Ca om foarte evlavios,

Plin de Duh Sfânt și credincios.

Astfel, mulți oameni au venit

Și, Domnului, s-au alipit.

25Apoi, Barnaba a plecat

La Tars, unde l-a căutat

Pe Saul, ca, apoi, să-l ia

26Cu sine-n Antiohia.

Un an întreg, ei au luat,

Parte, la adunări, și-au dat

Învățătură, tuturor.

Aicea – ucenicilor –

Întâia oară, li s-a dat,

Un nume nou. Ei s-au chemat

„Creștini”. Deci, a pornit ăst nume,

Din Antiohia, în lume.

O foamete prorocită de Agab

27În Antiohia, sosiră

Niște proroci, care veniră

De la Ierusalim. Acei

28Oameni avură, printre ei,

Pe un proroc, Agab, numit.

Prin Duh, acesta a vestit

Că lumea fi-va bântuită,

Curând, de-o foamete cumplită.

Când lucru-acesta s-a-ntâmplat,

Claudiu fost-a împărat.

29Toți ucenicii au găsit,

Că este foarte potrivit,

Ca fiecare, dintre ei,

Să dea fraților lor Iudei,

După putință, ajutor.

30Astfel, prin grija tuturor,

Au strâns aceste ajutoare

Și fost-au date, spre păstrare,

Prezbiterilor – sau „bătrâni”.

Ajunseră-n ale lor mâni,

Prin Saul și Barnaba care

Au dus aceste ajutoare.