1Când Abia a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce i-a avut.
Al său mormânt a fost făcut
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Fiul său, Asa, a venit,
În urmă-i și a-mpărățit.
Țara a dobândit odihnă,
Căci zece ani avut-a tihnă.
Asa, împăratul lui Iuda2Asa, mereu, doar, a făcut
Ceea ce Îi era plăcut
Lui Dumnezeu. A scos afară
3Toți idolii, din a lui țară.
Altarele le-a sfărâmat
Și înălțimi a dărâmat.
Apoi, stâlpii idolilor,
Precum și-ai Astarteelor,
A poruncit a fi tăiați
Și paradă focului lăsați.
4Poporului, el i-a cerut
De a-L urma, neabătut
Pe Domnul, Dumnezeul lor –
Adică al părinților –
Păzind legea, necontenit,
Și împlinind ce-a poruncit.
5Toți stâlpi-aflați în țara lui,
Pentru cinstirea soarelui,
Fost-au tăiați și-ndepărtate
Și înălțimile-au fost, toate.
Astfel doar a putut să vie
Pacea, peste împărăție.
6În timpul lui, au fost zidite
Cetăți cari fost-au întărite.
Acestea toate s-au făcut
Pentru că țara a avut
Parte de liniște, mereu,
Dată de Domnul, Dumnezeu.
7Asa, poporul, a chemat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Hai să zidim cetăți, pe cari
Le-nconjurăm cu ziduri tari.
Să facem turnuri, porți, zăvoare,
Spre-a le-ntări pe fiecare.
Pe Domnul, noi L-am căutat
Și iată, tihnă, El ne-a dat.”
Întreg poporul a făcut
Așa precum i s-a cerut:
S-au apucat și au zidit
Și-n toate ei au izbutit.
8Asa, din ai lui Iuda fii,
Alese trei sute de mii
De oameni care au avut,
Drept arme, sulițe și scut.
Apoi, oștenii care vin
Din ramura lui Beniamin,
La două sute optzeci mii,
S-au ridicat. Toți acești fii,
Arcași neîntrecuți, erau,
Iar la război, scuturi, purtau.
Asa biruie pe etiopieni9Zerah, cel care-mpărățea,
Atunci, în Etiopia,
Cu oaste mare a ieșit
Și spre Mareșa a pornit.
Oștenii care-l însoțeau,
Un milion, se dovedeau,
Iar toate carele avute,
Erau în număr de trei sute.
10Asa, cu oastea, a plecat
În valea care s-a chemat
Țafeta. Ea era aflată
Lângă Mareșa așezată.
În linie, pentru război,
Și-a așezat oastea și-apoi,
11Pe Dumnezeu, el L-a chemat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Numai Tu Doamne, ești Cel care
Dai ajutor, la fiecare:
Și pe cel slab îl întărești
Și pe cel tare-l sprijinești.
Doamne, pentru al meu popor,
Vino, acum, în ajutor!
Pe Tine, noi ne sprijinim
Și în al Tău Nume, venim,
Să înfruntăm o oaste care,
Iată, este în număr mare.
Doamne, știi bine că, mereu,
Tu ești al nostru Dumnezeu!
Nu lăsa omul să-ndrăznească,
În contra Ta, să biruiască!”
12Atunci, pe toți acei oșteni
Cari fost-au Etiopieni,
Domnul, îndată, i-a lovit
Încât, speriați, ei au fugit.
13Asa și cu al său popor,
I-a urmărit biruitor,
Pân’ la Gerar și a văzut
Cum toți vrăjmașii au căzut
Loviți de brațul Domnului
Precum și de oștenii Lui.
O pradă mare, de război,
Asa și-ai lui luară-apoi.
14A-nfrânt cetățile pe care
Gheraru-n jurul său le are
Și-o pradă mare, de război,
Din ele, a luat apoi,
Căci groaza Domnului venise
Și peste ele năvălise.
15Asa, și cu al său popor,
Și corturile turmelor
Le-au atacat, luând apoi,
Cămile și turme de oi.
Când luptele se terminară,
Către Ierusalim plecară.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
