1 Samuel 12 - Biblia ?n versuri 2014（BIV2014）

Curăția de inimă a lui Samuel

1Către întregul Israel,

A zis, în urmă, Samuel:

„Iată că eu v-am ascultat

În tot ce-ați spus și-un împărat

V-am rânduit astfel, apoi,

Așa precum cerut-ați voi.

2Iată-l pe-al vostru împărat,

Pe care vi l-am așezat

În frunte, drept conducător,

Peste-al lui Israel popor!

De-acum, eu am îmbătrânit –

Vedeți dar bine – și-am albit.

Nu pot ca să mai merg cu voi.

Să nu vă necăjiți apoi,

Căci vor rămâne fiii mei

Și au să vă-nsoțească ei.

Din tinerețe, ne-ncetat,

În fruntea voastră am umblat.

3Acum, la mine, să priviți

Și-n contră-mi să mărturisiți,

Aici, în fața Domnului,

Precum și-n fața unsului

Care-i al Său: cui i-am luat

Boul, măgarul său, vreodat’?

S-a întâmplat oare, cumva,

Ca să apăs pe cineva?

Pe cine am năpăstuit?

Sau, de la cine am primit

Mită, să-nchid ochii apoi?

Mărturisiți – acuma – voi,

Căci vreau ca să înapoiez

Tot ceea ce vă datorez!”

4Poporu-atunci a cuvântat:

„Nicicând, tu nu ne-ai apăsat

Și nici nu ne-ai năpăstuit.

De-asemeni, mită, n-ai primit.”

5El le-a mai zis: „Iată că eu,

Martor, Îl iau pe Dumnezeu

Și pe-al Său uns, că n-ați aflat

Nimic, ca să vă fi luat.”

Oameni-au spus: „Martori suntem,

Că nici o plângere n-avem

În contra ta, căci negreșit,

Doar adevărul, l-ai rostit.”

Samuel nu mai e judecător

6În urmă, Samuel a zis:

„Pe-Aron și Moise, i-a trimis

Domnul, să meargă, la cei care,

Părinți, al vost’ popor îi are.

Pe vremea ‘ceea, ei ședeau

La Egipteni și robi erau;

Iar din robia cea amară,

Moise și-Aron i-a scos afară.

7Acuma dar, vă-nfățișați

Și-n fața Domnului, să stați,

Ca să vă judec mai apoi,

Pe fiecare dintre voi,

Pentru tot binele avut,

Pe care Domnul l-a făcut

Pentru părinții voști’, precum

Și pentru-ntreg poporu-acum.

8După ce Iacov a venit

Și în Egipt s-a stabilit,

Părinții voștri au strigat

La Domnul. El i-a ascultat

Și le-a trimis pe Moise-ndată –

Și pe Aron – ca să îi scoată

Din mâna Egiptenilor.

În urmă, Domnul le-a dat, lor,

Ținutu-acesta minunat,

În care ei s-au așezat.

9Ei au uitat de Dumnezeu,

Căci n-au vrut a-L urma mereu.

Purtările, când le-a văzut,

El, lui Sisera, i-a vândut –

Capul oștirii din Hațor.

În mâna Filistenilor

Ajunse – astfel – Israel.

Stăpân mai fost-a peste el

Cel ce era încoronat,

Peste Moab, ca împărat.

10De Dumnezeu, și-a amintit,

Din nou, poporul asuprit

Și, către El, iar a strigat,

Când a fost tare apăsat:

„Iată că am păcătuit,

Pe Domnul, când L-am părăsit,

Ca să slujim doar Baalilor,

Precum și Astarteelor.

Spre noi – o Doamne – să privești

Acum și să ne izbăvești

De-ai noști’ vrăjmași, pentru că noi

Te vom sluji pe Tine-apoi!”

11Domnul, atuncea, l-a adus

Pe Ierubal și-apoi l-a pus,

În fruntea-ntregului popor,

Pentru a-i fi izbăvitor.

El, de Barac, a fost urmat;

Iefta, apoi, s-a ridicat

Și-n urmă fost-a Samuel.

Prin ei, neamul lui Israel

Ajuns-a a fi izbăvit

Și liniște a dobândit.

12Când pe Nahaș – acel pe care

Amon, drept împărat, îl are –

Voi l-ați văzut că a pornit

În contra voastră, ați venit

Și mi-ați cerut un împărat.

„Nu!”– spus-ați când v-ați adunat –

„Ci vrem un împărat apoi,

Cari să domnească peste noi.”

Și totuși, Împărat – mereu –

Vă era Domnul Dumnezeu.

13Priviți, acuma, fiecare!

Iată-l pe împăratul care

Voi l-ați ales și l-ați cerut!

Iată că Domnul a făcut

Așa precum cerut-ați voi,

Și-un împărat va pus apoi.

14Dacă de Domnul Dumnezeu

O să vă temeți voi, mereu,

Dacă aveți să-I ascultați

Cuvântul și o să-L urmați,

Dacă apoi o să-I slujiți

Și nu o să vă-mpotriviți

Glasului Său, atuncea El

Se va lipi de Israel,

Precum și de-mpăratul lui.

15Dar dacă glasul Domnului

Nu o să vreți să-l auziți,

Dacă o să vă-mpotriviți

Cuvântului lui Dumnezeu,

Atuncea, mâna Lui, mereu,

În contra voastră o să fie

Și apăsați o să vă ție,

Precum și-ai voști’ părinți erau,

În vremea când nu-L ascultau.

16Încă puțin, voi să mai stați

În acest loc și s-așteptați,

Pentru că vreau a fi văzută

Minunea ce va fi făcută

De către Domnul Dumnezeu,

Sub ochii voștri. Vă-ntreb eu:

17Nu suntem noi, la secerat?

Nu avem, grâne, de-adunat?

La Domnul, voi striga apoi,

Și-ndată tunete și ploi,

El va trimite, negreșit.

Atunci vă veți fi dumirit

Ce mare rău voi ați făcut,

În clipa-n care ați cerut

Să vi se dea un împărat.”

18Apoi, spre Domnul a strigat,

Cu glas puternic, Samuel,

Și chiar în ziua ‘ceea, El

Trimis-a tunete și-apoi,

Valuri de ploaie, în șuvoi.

Când aste semne le-a văzut,

Întreg poporul s-a temut

De Domnul și de Samuel.

19Apoi, neamul lui Israel

Spre Samuel și-a ridicat

Privirile și-a cuvântat:

„Roagă-L pe Domnul, pentru noi,

Să nu murim cumva apoi,

Căci la păcatele pe care

Le-am săvârșit fără-ncetare,

Acum ne-am mai adăugat

Un altul, când, un împărat,

Să ni se pună, am cerut.”

20„Un mare rău voi ați făcut” –

A zis, în urmă, Samuel –

„Dar teamă, să n-aveți, defel!

Chiar de-ați greșit, vegheați mereu

Ca de la Domnul Dumnezeu,

Să nu v-abateți, ci să știți –

Neîncetat – să Îl slăviți,

Din toată inima apoi.

21Să Îl urmați, pe Domnul, voi,

Pentru că altfel, fiecare

Ar merge după lucruri care

N-aduc folos, nici izbăvire

La nimenea, căci sunt, din fire,

Doar niște lucruri de nimic.

22Dar fiți încredințați – vă zic –

Căci Dumnezeu Își ocrotește

Poporul și nu-l părăsește,

Din pricina Numelui Lui

Cel mare. Voia Domnului

E de-a vă ridica pe voi,

Ca să Îi fiți popor apoi.

23O clipă nu mi-a dat prin gând,

Să-mi fac păcate încetând

Ca să mă rog lui Dumnezeu,

Pentru popor. Astfel, mereu,

Am să v-arăt calea cea bună –

Calea cea dreaptă – și-mpreună

Să o urmăm cu toți apoi.

24De Domnul, să vă temeți voi,

Slujindu-L cu credincioșie –

În vremea care o să vie –

Din toată inima. Astfel,

O să vedeți ce poate El

Și ce putere – bunăoară –

În fața voastră, desfășoară.

25Dar dacă, rele, săvârșiți,

Atunci încredințați să fiți,

Precum că veți muri și voi,

Și împăratul vostru-apoi.”